Blindspot revine şi cu siguranţă nu exagerez când spun că acest prim episod din noul sezon a reuşit să ofere tot ce ne-a fost promis în cele trei luni de pauza. Aveam dubii că va reuşi să se ridice la nivelul aşteptărilor ori că va putea bifa fiecare aspect cu care s-au lăudat Gero &CO dar cumva echipa a reuşit să ne livreze o premieră de sezon nemaipomenită, una poate chiar mai bună decât premiera serialului de anul trecut.

• Nume real Jane Doe
• Acţiune şi suspans
• Dezvăluiri surprinzătoare
• Noi personaje
• Un nou mister

Timp de trei luni de zile Jane a fost ţinută de CIA într-una din locaţiile secrete de pe teritoriul american, totul cu scopul aflării cât mai multor informaţii despre identitatea şi misiunea sa. Metode de interogare din cele mai diversificate şi cu siguranţă nimic difierit de intenţiile pe care le-a avut Carter anul trecut când a răpit-o. Ce aflăm nou este că antrenamentul său nu s-a limitat doar la tehnici de luptă şi de supravieţuire din cele mai variate, foştii săi colegi având grijă să o pregătească şi pentru o astfel de situaţie. Durerea e un vis. Într-adevăr, existenţa durerii e un semn bun că încă mai poţi şi nu ai devenit o resursă la care se pot lipsi în cele din urmă, iar locul special din minte în care poţi evada pentru a te distanţa cu totul îţi permite să nu cazi pradă durerii şi fricii. Chiar şi în aceste condiţii în care majoritatea indivizilor ar fi clacat şi după o perioadă ar fi renunţat la tăcere, timp de trei luni Jane a dovedit că nu este ostaticul la care poţi veni şi în faţa căruia poţi lăsa garda jos. Nicicum vorbă de aşa ceva, existând numeroase tentative din partea sa de a se elibera de cei ce o ţin captivă, una din acestea, un plan rudimentar de altfel, dovedindu-se a fi în cele din urmă cu succes. Pentru prima dată în contact cu lumina zilei după trei luni de întuneric şi iluminare fluorescentă, Jane reuşeşte să evadeze şi să se ascundă timp de câteva săptămâni.

În tot acest timp, proaspătul director adjunct al FBI şi şeful diviziei din New York, agentul Kurt Weller nu renunţă o dată cu noua funcţie la munca de teren, continuându-şi activitatea alături de Tasha şi Edgar. În timp ce anul trecut salvau lumea de la dezastre iminente, conspiraţii şi asasini din cei mai diversificaţi, acum se mulţumesc cu cazuri banale precum urmărirea şi prinderea unei falsificatoare. Cum totul se întâmplă la momentul potrivit, tocmai când Zapata şi Reade recunosc că le este dor să lucreze din nou la tatuajele lui Jane, apare în stil grandios şi impunător agenta NSA, Nas Kamal, care propune o colaborare între agenţii dar îi şi pune la curent cu o serie de informaţii clasificate despre Jane şi organizaţia teroristă care a format-o şi antrenat-o.

O serie de evenimente şi atacuri ce par la prima vedere aleatorii şi fără nicio legătura între ele, mâna unor lupi singuratici, Nas şi colegi săi din Divizia Zero au reuşit să le interconecteze găsind un pattern viabil. Alături de informaţiile colectate, totul conduce la organizaţia teroristă condusă de misteriosul Shepherd, Kamal numindu-şi misiunea Sandstorm/Furtuna de Nisip. Periculoşi, bine organizaţi şi şi mai bine echipaţi, membrii acestei grupări au acţionat şi au putut trece nedepistaţi ani întregi, reuşind să ducă la îndeplinire unul din cele mai mari planuri, ceva ce urma să schimbe cu adevărat jocul şi să încline balanţa în favoarea lor.

Conform informaţiilor deţinute de NSA, acest ceva urma a se petrece anul trecut în Time Square, Nas reuşind să lege apariţia lui Jane în cronologia materialelor deţinute de divizia sa. Pionul perfect şi spionul ideal, totul merge bine până când Oscar a reuşit să îşi încalce promisiunea făcută şi anume a nu face rău niciunuia din actualii colegi ai lui Jane. Ştim cu toţii evenimentele din finalul sezonului trecut, soarta lui Mayfair şi cea a lui Oscar, stick-ul descoperit de Patterson, Reade şi Zapada şi de aflarea adevărului cu privire a Taylor Shaw. De data asta lucrurile stau diferit, iar echipa porneşte la drum cu mai multe informaţii, putând acoperi lipsurile unora din întâmplările aferente misiunilor de anul trecut.

Cu echipa lui Weller informată şi încurajată de tipicul ‘voi sunteţi singurii capabili’, se porneşte astfel în recapturarea lui Jane. Lucrurile merg exact după cum ne-am fi aşteptat, întâlnirea lui Kurt cu Jane finalizându-se cu o bătaie pe cinste, din fericire fără prea multe pentru motelul ieftin. Adusă la FBI este din nou supusă unor teste şi unui detector de minciuni futurist care nu poate fi înşelat de o piuneză în talpă, fiind astfel momentul pentru prima rundă de dezvăluiri.

În cadrul acestui interviu condus de Naz, Jane mărturiseşte absolut tot ce ştie despre organizaţia secretă din care a făcut parte, despre moartea lui Carter şi răpirea sa, despre Mayfair dar şi despre Oscar şi micile lucrurile pe care a obligat-o să le facă, inclusiv tehnicile acestuia de convingere. Cu cărţile pe masă şi fără prea multă încredere rămasă de cele două părţi, este timpul totuşi să ne gândim încă o dată la binele suprem, Weller, Jane &CO acceptând să lucreze împreună pentru a deconspira această grupare secretă. Cu un plan şubred ce ar fi putut fi depistat, tortura şi răpirea lui Jane în aceste trei luni îi este atribuită lui Cade, aceasta neiniţind contactul până nu este împuşcată, rană ce ar susţine şi mai mult povestea sa. Anul ăsta Zapata schimbă locul cu Reade şi dacă acesta îi ia într-o oarecare măsură apărarea lui Jane, colega sa trece de cealaltă parte a baricadei, învinovăţind-o pentru tot – să sperăm că acel glonte tras o poate face pe Tasha capabilă de a fi în prezenţa lui Doe cel puţin câteva episoade.

Contactul este iniţiat, adresa livrată, recuperarea lui Jane este şi ea bifată. La locul de întâlnire vine chiar bărbatul din amintirile sale, cel care a antrenat-o pentru a face faţă torturii, Roman. Văzând-o rănită decide să o transporte la o unitate medicală însă timpul care pare a se scurge rapid şi noile obstacole întâmpinate vor duce la un nou plan, un plan pentru a cărui îndeplinire par a fi necesare uciderea şi rănirea unor poliţişti nevinovaţi. Văzând acestea, cu siguranţă metodele fostului său coleg o ajută pe Jane în decizia de a fi spion pentru FBI şi NSA în cadrul acestei grupări care nu pare a preţui viaţa umană. Rana este îngrijită, transfuzia de sânge este şi ea la locul ei însă acum vine momentul mult aşteptat atât de fanii serialului cât şi de Jane – întâlnirea cu Shepherd. Chiar dacă în delirul său, a tot cerut să îl cunoască pe cel care conduce această organizaţie, Jane nu se aştepta ca Roman să îi îndeplinească această dorinţă, sentimentele acestuia legate de revederea sa părând legitime.

Într-adevăr acum urmează cel de-a doilea moment al dezvăluirilor: pe numele său real Alice Kruger, Jane a fost născută în Pretoria, Africa de Sud în cadrul unei familii de activişti antiapartheid, ucişi la comanda guvernului. Împreună cu Roman, cei doi au fost luaţi şi forţaţi să intre în cadrul unei academii secrete ce i-a format şi antrenat pe modelul Salt, Nikita ori chiar Natasha Romanoff, transformându-i de la o vârstă fragedă în soldaţii perfecţi. În timp, această academie improvizată a fost închisă iar copii eliberaţi şi plasaţi în cadrul asistenţei maternale, însă Alice şi fratele său, mult prea periculoşi şi speciali, au fost luaţi în grijă de agentul american care i-a eliberat, însuşi Shepherd. Aduşi în America şi în ideea unei noi vieţi, cei doi tineri decid să o ia de la zero lăsând trecutul să fie dat uitării, apărând astfel Roman şi Remi.

Cu acestea dezvăluite, Shepherd îşi informează fiica adoptivă că Oscar a murit şi este momentul ca ea să revină la FBI pentru a-şi relua locul în cadrul Biroului, putând astfel continua misiunea. Ajunsă din nou în grija federalilor şi împărtăşindu-le informaţiile aflate, Nas pare a avea pentru prima dată în mulţi ani o pistă reală că această organizaţie teroristă chiar există, dar şi un punct de plecare în privire identităţii lui Shepherd. Sincer nu mă aşteptam ca Jane să le mărturisească adevărata sa relaţie cu cei doi, însă mă bucur că a decis să nu păstreze şi alte secrete faţă de Kurt, dovedindu-şi astfel intenţiile dar şi de partea cui este cu adevărat.

De cealaltă parte, în timp ce Nas se bucură de succesul misiunii sale, Shepherd îi împărtăşeşte fiului său îngrijorare faţă de Jane şi de faptul că ceva a fost diferit la ea. Orbit de sentimentele pentru sora sa, Roman consideră că Remi a avut o atitudine normală pentru cineva care a trecut prin ce a trecut ea în ultimele luni. După cum spuneam mai sus, o grupare extrem de bine organizată şi plină de resurse, în ultimele momente ale episodului aflăm că există în cadrul FBI o cârtiţă care aşteaptă să fie activată. Montajul final îi arată pe rând pe Weller, Patterson, Reade, Zapata, Borden, Pellington şi pe Nas, fiecare putând fi unul din agenţii infilitraţi – o mişcare aşteptată din moment ce Kamal a cofirmat că şi NSA  a avut un spion care a dus la moartea a trei agenţi. Deci, care din cei şapte magnifici să fie omul lui Shepherd?

Ar mai fi multe de spus despre acest episod (precum existenţa acelei focoase şi a unor scenarii cu privire la destinaţia sa), însă înainte de final ţin să punctez că mi-a plăcut că nu au fost trecute cu vedere acele amintiri de la început ale lui Jane ori testul lui Patterson, precum şi evoluţia celor trei întâlniri dintre Weller şi Doe, de la bătaie la reproşuri şi în cele din urmă la speranţa că mai există o şansă ca în viitorul apropiat să poată avea aceaşi relaţie din urmă cu trei luni. Pentru a ajunge în acel punct e mult de lucru de ambele părţi, la fel cum spuneam în articolul special dedicat sezonului 2 (aici), neîncrederea urmând a fi una din temele principale ale acestor prime episoade. Rămâne de văzut de altfel felul în care aceasta le va afecta misiunile, majoritatea tatuajelor conducând la cazuri unde echipa este nevoită a se încrede unii în alţii cu propria viaţă.

Până săptămâna viitoare vă invit la comentarii cu propriile păreri despre evenimentele din această premieră de sezon, precum şi la vizionarea materialelor promoţionale pentru episodul 2×02 ‘Heave Fiery Knot‘ (aici).

Pe săptămâna viitoare!

-Raisa-