N-a spus nimeni, niciodată, că eroii sunt perfecți. De fapt, din contră, uităm de multe ori că eroii vieților noastre sunt și ei oameni, iar dincolo de pelerinele simbolice – care, câteodată, sunt sub forma unui halat – orice om are zile mai bune și zile mai proaste.

Primind genul de veste care îți dă complet lumea peste cap, Amelia a apelat la mentorul ei, medicul sub aripa căruia a profesat la spitalul Hopkins și care, crede ea, este singurul capabil să îi opereze tumoarea care îi afectează lobul stâng. În stilul clasic al Ameliei, aceasta nu a împărtășit cu nimeni prin ceea ce trece, lucru care era de așteptat, fiindcă este în natura ei să treacă singură prin greutățile vieții – asta a făcut până acum, de la moartea fratelui ei până la dependența prin care a trebuit să treacă, deci este de la sine înțeles că primul reflex este să se închidă în propria ei lume.

Nu durează mult și vestea se răspândește printre apropiații acesteia, care se adună în jurul ei și îi oferă suportul de care oricine – chiar și un erou – are nevoie într-o astfel de situație. Am mai spus-o de câteva ori: iubesc excentricii, nebunii, cei care au curajul să meargă pe drumuri nebătătorite, cei care nu se limitează la ceea ce este știut și sigur, cei care nu cred în „normal” și „normalitate” – și cred că acesta este motivul pentru care personajul Ameliei a fost preferatul meu din momentul când a devenit parte din familia Grey Sloan Memorial. Chiar dacă tumoarea este astfel poziționată încât să îi afecteze capacitatea de a lua decizii raționale, vreau să cred că nebunia unei decizii iraționale care să salveze o viață face parte din personalitatea – și nu din tumoarea – Ameliei. Oricine – chiar și un erou – ar pune sub semnul îndoielii deciziile pe care le-a luat anterior când este pus în fața faptului împlinit, dar mi-a plăcut în mod deosebit faptul că Webber a intervenit și a readus-o cu picioarele pe pământ pe medicul devenit pacient, dat fiind faptul că primul nume care s-a auzit a fost cel al lui Nicole Herman, un caz îndelung tratat în sezoanele anterioare ale serialului.

De punctat și încercarea lui Richard de a o consola pe Amelia, reamintindu-i – ei și nouă tuturor, cred, nu? – că și el a trecut printr-o operație pe creier, efectuată de Derek, însă scena s-a transformat rapid într-una amuzantă, mai ales datorită reacției Ameliei; chiar și un erou știe să facă haz de necaz atunci când lumea se prăbușește în jur.

Rămâne de văzut încotro se va îndrepta epopeea, însă sper la un final fericit – chair dacă există cu adevărat doar în povești.

Că tot veni vorba de finaluri, nu cred că am izbucnit vreodată în râs la constatarea că un personaj a părăsit lumea aceasta. Am făcut-o la acest episod, când marele Harper Avery a trecut la cele veșnice imediat după ce a pus-o pe liber pe Miranda din cauza cheltuielilor mult prea mari pe care le generează spitalul. Nu e greu să ne dăm seama că șeful Fundației care susține spitalul și cel după care a fost numit prestigiosul premiu acordat medicilor nu este o personalitate care să fie prea plăcută, iar reacția indiferentă, chiar aproape de fericire, a nepotului său dă de gândit la ceea ce lași în urmă – chiar și pentru un erou.

Brusc, există foarte multă tensiune sexuală atunci când apar în aceeași scenă frații DeLuca și Arizona, căci Carina este o bună cunoscătoare a impulsurilor, imboldurilor și a tot ceea presupune procedee sexuale, sugerând chiar o „aspirină a săracului” în cazul unei femei în travaliu, care se afla în durerile… facerii. Carina este un personaj simpatic, aduce culoare peisajului Grey Sloan și chiar pot spune că mi-a lipsit un astfel de personaj în serial. Nu pot să nu mă întreb, însă, a fost de acord Harper Avery cu studiul acesteia?

Dat fiind faptul că au tot ajuns ca medicii să fie pacienți în ultima perioadă, nu putea să lipsească și Meredith din ecuație, însă vorbim în acest caz despre psihologul ei, persoana care i-a ascultat toate nemulțumirile, toate grijile și toate supărările și care a sfătuit-o mereu în calitate de om, medic, erou.

Așadar, ce face un om – un erou? A fi la locul potrivit, la momentul potrivit? Sau e nevoie de mult mai mult de atât? Ce este, de fapt, un erou? Simplu: este un om, ca toți oamenii, iar conceptul de „eroism” are mai multe valențe – căci oricine are zile mai bune și zile mai rele, chair și un erou.

B