Cine ar fi crezut că vom afla povestea unui personaj atât de îndrăgit după 303 episoade și la 13 ani de la lansarea serialului, care a mai și apărut chiar din primele minute ale acestuia? În recenzia trecută, am subliniat cum serialul acesta încă mai are puterea să ne surprindă după atâta timp. Iată că o face din nou, iar de data aceasta vorbim despre Miranda Bailey.

„Pe patul de moarte, nimeni nu își dorește să fi muncit mai mult” – cu acestă replică deschide însăși ea episodul. Miranda Bailey este un monstru sacru al domeniului său. Este universal respectată, iubită și puțini sunt cei care o pot întrece în cunoștințe sau înțelepciune. De regulă, când Miranda Bailey îți spune că ai un atac de cord, ai un atac de cord. Iar când Miranda Bailey susține că ea însăși are un atac de cord, Miranda Bailey chiar are un atac de cord.

De fapt, acesta a fost și subiectul central al episodului. Miranda s-a autodiagnosticat și s-a oprit în drumul ei zilnic la Seattle Presbyterian, spitalul despre care am tot auzit de-a lungul serialului și unde aceasta nu are parte de tratamentul la care se aștepta, deși a dat tututor medicilor care au consultat-o suficiente motive să investigheze mai îndeaproape posibilitatea unui infarct. A fost nevoie de intervenția lui Webber și a lui Maggie pentru a salva efectiv viața Mirandei.

De-a lungul timpului, Miranda a mai avut niste probleme medicale, dar nimic atât de grav. Încă se mai luptă cu o tulburare obsulsiv-compulsivă, motiv pentru care medicii de la Seattle Pres consideră că problema este una de natură psihologică, nu fizică. Situația acesteia se înrăutățește continuu, devenind critică, motiv pentru care Maggie primește drepturi de a opera în sala Seattle Pres și Miranda acceptă în cele din urmă să fie informat și Ben asupra situației în care se află.

(La cât de dramatic este serialul, mă gândeam că Ben, în fuga lui către spital, va fi călcat de o mașină în momentul în care a trecut pe culoarea roșie a semaforului, dar cred că este suficient un eveniment dramatic per episod.)

Episodul a fost presărat cu momente din anii de studenție ai Mirandei, scene pe care nu le-am mai văzut până acum și care contribuie la crearea unui backstory pentru aceasta, oferind o scurtă privire asupra conflictului pe care l-a avut constant cu mama sa supraprotectoare, asupra surorii pe care nu știa că a avut-o și despre care a aflat mai bine de 18 ani mai târziu și asupra plecării ei de acasă, pornind pe drumul pe care se află și astăzi. De asemenea, episodul a realizat și o incursiune în trecutul mai recent Mirandei, cererea în căsătorie, nașterea lui Tuck (George!), OCD-ul, atacul terorist și alte momente mai mult sau mai puțin tensionate ori fericite, care au făcut-o pe Bailey cine este astăzi.

După operația finalizată cu succes, Miranda se trezește lângă un Ben dispus să renunțe la cariera de pompier, însă aceasta îi răspunde cu o replică ce ar trebui să fie motto-ul oricărui om de pe planetă. Reține-o, păstreaz-o, înrămeaz-o, citește-o ori de câte ori e nevoie:

„Viața este mult prea prețioasă pentru a o irosi făcând altceva decât ceea ce ne face fericiți.”

-B