Sfârșitul lunii septembrie aduce începuturi de noi sezoane pentru o multitudine de seriale, iar de 14 ani încoace, aduce și începutul de sezon din drama medicală preferată de milioane de oameni (dovada în acest sens fiind noile nominalizări la People’s Choice Awards) din întreaga lume. Dragi fani Grey’s, bine v-am regăsit! Sezonul 15 al serialului a debutat cu un episod dublu, în care s-au întâmplat suficient de multe încât să seteze background-ul pentru întregul sezon, mai ales din prisma faptului că finalul precedentului a lăsat multe semne de întrebare și multe posibilități.

Cele două episoade au fost centrate în jurul ideii de dorință. Acea scânteie care se află în subconștient, care ne împinge către decizii mai mult sau mai puțin inspirate, dar și care îndeplinește visuri. Niciodată nu va fi suficient doar să îți dorești, ba chiar este posibil să nu știi că îți dorești, dar viața are darul de a te împinge, de a îți da semnale, iar de cele mai multe ori, dorința se referă la cineva, și nu la ceva. Nu sunt în totalitate sigur pe cine sau ce își dorește Meredith, dar cert este că visurile ei foarte aprinse au fost o întorsătură neașteptată, mai ales fiindcă finalul sezonului 14 ne-a șocat cu un sărut între ea și DeLuca, motiv pentru care nu m-a surprins atât de tare prima scenă a acestui sezon, dar se pare că totul a fost un vis. Dorința este însă acolo.

Teddy Altman – un personaj pe care nu l-am agreat mai deloc de-a lungul aparițiilor sale complet neașteptate – a fost luată prin surprindere de propunerea Mirandei de a renunța pentru o perioadă scurtă de timp la postul de șef al chirurgiei și deși s-a arătat dornică de a o înlocui pentru un an, Teddy se retrage din peisaj, cu tot cu sarcina despre care au aflat Maggie și Casey, consecință a faptului că s-a lovit de pseudo-relația dintre Owen și Amelia, precum și de situația lor actuală, având grija a doi minori. După multe încercări repetate, cei doi au ales să oficializeze (deși cred că e cam mult spus) relația, însă nu înainte de a pune la îndoială încă o dată dorințele fiecăruia și dacă se vor sincroniza sau nu în ceea ce privește riscurile pe care și le vor asuma, în special fiindcă acum nu mai este vorba doar despre ei doi, ci despre o familie (netradițională, desigur!). E vorba despre acel leap of faith, care a fost un alt leitmotiv al celor două episoade. Evident, Teddy va reveni. Și o va face cu un copil în brațe, cel mai probabil.

Tot despre leap of faith au vorbit și Maggie și Jackson, acompaniați în drum spre spital de DeLuca, eroul neașteptat care le-a salvat viața celor doi, din calea unui accident de mașină care s-a soldat cu două victime. A fost și un pretext pentru a introduce în scenă două personaje noi: Atticus Lincoln, zis și Link (?!) și Nico Kim, amândoi specializați în ortopedie, specialitate care a fost cândva a lui Callie Torres. Neesha, biciclista care a fost rănită în accidentul la care au fost martori Maggie, Jackson și DeLuca, s-a arătat de-a dreptul impresionată de cât de arătoși sunt medicii din Grey Sloan – și pe bună dreptate, un pacient chiar a întrebat la un moment dat, într-unul din sezoanele precedente, dacă frumusețea este una din calitățile pe care trebuie să le ai pentru a fi medic în spital – încât se credea chiar în paradis. A fost un paradis de scurtă durată, fiindcă situația ei s-a înrăutățit rapid și deși Owen, Jackson și Schmitt au făcut tot posibilul pentru a o salva, lucrând chiar într-o cameră hiperbară și riscându-și propriile vieți, aceasta nu a rezistat infecțiilor provocate de accident, punându-l pe Jackson într-o situație în care nu l-am mai văzut până acum: deși este ateu convins, acesta pune sub semnul îndoielii non-credința pe care a avut-o până acum. Procesul prin care a trecut cândva și April, dar inversat, îl macină pe Avery, generând un conflict interior în ceea ce privește existența divinității și caută explicații pentru chestiuni filosofice, de tipul „de ce eu?”, iar cea care îl aduce cu picioarele pe pământ este chiar Maggie, însă cei doi au fost nevoiți să treacă printr-o interacțiune de-a dreptul stânjenitoare, care s-a soldat cu o semi-cerere în căsăstorie (fiindcă viața are nenumărate nuanțe de gri, nu-i așa?) și cu o serie de cumpărături de casă en-gros.

Lui Mer i-a revenit în grijă cea care a provocat accidentul, pierzându-și cunoștința la volan. Cece este un soi de Cupidon, ocupându-se cu crearea de noi povești de dragoste între oameni: practic, aduce inimi laolaltă, în timp ce a ei nu funcționează așa cum ar trebui. Cece este la a treia inimă transplantată, iar rinichii ei nu mai pot duce povara medicamentelor pe care și le administrează, intrând într-un cerc vicios și fiindu-se nevoită să reintre pe lista de așteptare pentru transplant, de data aceasta și pentru rinichi, și pentru inimă. Fiind un om social prin definiție, Cece face rapid radiografia sentimentală a medicilor cu care intră în contact, sfătuind-o pe Helm cum să gestioneze sentimentele față de Meredith și încercând să o convingă pe aceasta din urmă să se lase ajutată, fiindcă dorința este acolo. A noastră Grey acceptă în cele din urmă, aducându-i zâmbetul pe buze din nou lui Cece, vizibil afectată de moartea Neeshei. Să fie oare Link noul love interest al lui Meredith? Cu siguranță va fi o poveste ce va fi exploatată în acest sezon, mai ales că cei doi s-au intersectat de câteva ori, însă Atticus mi se pare alunecos și mult prea înfumurat pentru Mer – iar frizura de anii 80-90 a individului este mult prea mult.

Nico, însă, este o prezență mult mai plăcută. Flirtul foarte subtil către Schmitt a fost bine pus în scenă, deschizând un nou story arc, între primul chirurg gay din Grey Sloan Memorial (vine cuiva să creadă că abia la sezonul 15 avem reprezentare LGBT și în cadrul bărbaților?) și, cel mai probabil, primul chirurg bisexual din același spital (Glasses face ravagii!). Am apreciat întotdeauna incluziunea pe care o afișează serialul, sezonul trecut aducând în prim plan primul chirurg transsexual (dar incluziunea nu se referă numai la comunitatea LGBT, ci și în ceea ce privește rasa, culoarea ori religia).

Veștile circulă repede în spitalul Grey Sloan, motiv pentru care Miranda este curtată de către Richard, Owen și Mer pentru a-i ocupa funcția temporar, iar Bailey este pe punctul de a ceda nervos, motiv pentru care își petrece ore bune în interiorului „spa-ului selenar” pe care l-a achiziționat spitalul, cea mai nouă investiție în domeniul medicinei hiperbare. Fiindcă a costat o pălărie de bani, Miranda se vede nevoită să apeleze la fonduri proprii pentru a o reangaja pe Jo, care este pe punctul de a face o descoperire inovatoare în ceea ce privește tratamentul cancerului chiar în timpul lunii de miere. Cu acest story arc am o oarecare problemă, deoarece mi se pare ușor forțat și doar un pretext pentru a-i reinclude pe Alex și Jo în Grey Sloan: Jo vine cu ideea, Alex o urmează, Bailey refuză, Jo insistă și plecarea lor la Boston nu va mai avea loc, Bailey bagă mâna în buzunar, o „cumpără” pe Jo, iar lui Alex îi oferă postul de șef interimar al chirurgiei. Iar Mer, cu care Jo a lucrat la mini-ficați, rămâne cu ochii-n soare și cu dorințele nesatisfăcute. Desigur, mă bucur că Alex are parte de bine, deoarece este unul dintre cele mai încercate personaje din universul Grey’s, din punctul de vedere al „cantității de fericire” pe care o administrează Shonda fiecărui personaj.

Dar de cele mai multe ori, fericirea nu este de ajuns. Sau este temporară și se transformă în nefericire. Partea bună atunci când se întâmplă lucruri și mai urâte este că, uitându-te înapoi, realizezi că nefericirea era de fapt o altfel de fericire.

-B


Grey's Anatomy_ABC_S15_P
Sursa: ABC