‘You can’t escape from your nature…’

Frank Castle revine pe micile ecrane cu un nou capitol din povestea justițarului The Punisher și pot spune că este ce mi-am dorit, poate chiar mai mult decât la ce m-aș fi așteptat, dat fiind experiențele sezoanelor secunde din Daredevil și Jessica Jones.

Atenție — SPOILERE ! ! !

---

După finalul sezonului trecut când povestea s-a încheiat pe cât de normal se putea luându-ne definitiv adio de la Castle și a sa răzbunare, urându-i drum bun și o viață ușoara lui Pete Castiglioni, Netfilx și Marvel ne-au făcut o surpriză reînnoind proiectul pentru un nou sezon. Rămâne de văzut dacă vom mai avea și anul acesta parte de încă o reînnoire dat fiind peisajul actual și relațiile celor doi giganți media, Marvel retrăgându-se în totalitate din parteneriatul cu Netflix și orientându-se către noua platformă Disney+. Însă…parcă Frank Castle nu este tocmai material de Disney princess motiv pentru care speranța unui sezon 3 va mai dăinui puțin chiar și după lansarea noilor episoade programate pentru 18 ianuarie.

Prezentat încă de la început ca un antierou care nu se teme să fie judecător și călău (ordinea e subiectivă), la finalul sezonului trecut Frank a împrumutat o mișcare din repertoriul amicului său Red din Hell’s Kitchen (aka Daredevil) și l-a lăsat în viață pe Billy, considerând că rănile, amintirile și pedeapsa aplicată sunt suficiente pentru o viață lungă și mizerabilă. Însă… lucrurile nu sunt întotdeauna așa cum ne dorim ori ne  așteptăm. Cum fiecare poveste are nevoie de o temă, de această dată avem în centru ideea recunoașterii și acceptării noastre așa cum suntem, cu bune, cu rele.

‘Happy? What the hell is happy?’

Fiecare erou are proprii demoni, iar acest lucru nu este unul străin de al nostru Castle. Plecat la drum și lăsând în spate cele întâmplace cu Lieberman și Madani în New York, el trăiește prin bunăvoința celor de la Homeland un nou început, de această dată fără baros și frizura de hipster. Premiera sezonului ne arată un Frank împăcat și chiar aruncând pe ici-colo câteva zâmbete, însă natura de a se regăsi în mijlocul problemelor nu dispare. Fericirea sa nu durează mult, astfel că atunci când întâlnește o puștoaică aflată în pericol, se aruncă cu capul înainte, fără să se gândească de două ori la consecințe. Indiferent că percem totul ca pe o scuză de a lupta și a se descătușa… ăsta e Frank Castle, iar lupta e propria justiție și supraviețuire.

Sezonul 2 este construit pe mai multe planuri și putem spune că avem de toate – de la luptele sângeroase, whiskey-ul combinat cu cafeaua în exces, traumele lăsate de evenimentele sezonului 1 care par cu mult mai recente, în ciuda anului care a trecut, un soundtrack nemaipomenit care punctează și amplifică fiecare moment printr-o melodie ce reușește să creioneze scena perfectă, la o recompensă de milioane, moguli care au uitat că trăim într-o nouă epocă în care unele indiscreții nu mai sunt demult tabuuri, la un villain care își comite propriile păcate justificate de credință și, încă o dată la efectele și amprenta luptei pe care le aduce cu sine un soldat acasă.

Având același ritm bine cunoscut al titlurilor Netflix, și acest sezon este unul în care acțiunea se construiește treptat, fiecar episod mai punând un strat poveștii. Tocmai în momentul în care zici că aștepți finalul episodului pentru a-l opri și continua a doua zi, ultimele secvențe complică lucrurile și instaurează adrenalina. De asemenea, o prezență de netrecut cu vederea este cea a lui Curtis, scenariștii parcă auzindu-i pe fanii care reproșau sezonului trecut că nu a arătat mai multe din camaraderia acestuia cu Billy și Frank. Ei bine, sezonul 2 le are pe ambele și în prelungirea acestuia vine și Brett, din postura polițistului încăpățânat ce nu se lasă pradă fricii, acesta netemându-se să zică lucrurilor pe nume nici chiar lui Madani, șefa Diviziei Homeland din New York. Fiecare episod este gândit în așa fel încât să avem doza de acțiune dar și de cunoaștere a personajelor – S2 ne aduce pe lângă Frank, Billy, Madani și Curtis, noi personaje: Amy, Pilgrim, Dumont și nelipsiții soți Schultz. Întreaga poveste este construită în jurul acestora și a relațiilor dintre ei.

Frank învață rapid ce înseamnă să fi tată de adolescentă, protejarea lui Amy nefiind o misiune deloc ușoară, mai ales că tânăra minte de fiecare dată când când deschide gura. Ajutorul său este acceptat abia în momentul în care ea află în a cui companie este cu adevărat, realizând că dacă vrea să supraviețuiască, trebuie să îi spună adevărul bunului samaritean. Amy nu este nici ea o excepție de la tipologia clasică a puștoaicei americane, nu de puține ori reușind să scoată telespectatorul din fire prin gesturile și acțiunile sale, însă relația celor doi evoluează, învățând să se accepte așa cum sunt, mai ales că niciunul nu a avut o viață ușoară, lipsită de încercări. Din multe puncte de vedere, Amy rămâne un personaj misterios, neavând un origin story clar pentru ea, mulțumindu-ne doar cu, precum Frank, s-a aflat la locul nepotrivit, la momentul nepotrivit.

În ciuda faptului că nu primim obișnuita bătaie pe hol cu care am fost învățați de către Daredevil și Defenderi, Frank are partea sa de lupte în spații cât mai diversificate, la fel cum, trăind într-o perioadă a egalității, acesta nu refuză să dea într-o femeie ori bărbat.

‘They die because of terminal stupidity.’

Angrenată într-o mușamalizare care implică politică, bani și putere, Amy se vede pusă pe fugă și îngrozită de bărbatul care se îmbracă similar unui preot. După rolul din Shooter, Josh Stewart continuă șă-și facă fani, de această dată în rolul lui John Pilgrim, un bărbat care, pe cât de diferit, pe atât de similar lui Frank. Fost soldat și mercenar, actualmente pare a-și fi găsit fericirea alături de soția sa și alinarea în credință. Pus la încercare problemele din familie, John ajunge o unealtă pentru soții Schulz care îl șantajează emoțional și profită de vulnerabilitatea psihică a acestuia, până în punctul în care pun în discuție chiar utilitatea sa. Revenind pe drumul păcătos, John face victime nevinovate cu fiecare apariție, dovedind că este un adversar pe măsura Justițiarului Punisher și este la fel de greu de ucis precum Frank.

Dacă sezonul trecut am avut un singur adversar, S2 ne aduce doi – o dată îl avem pe Pilgrim cu soții Schulz, iar în paralel pe Billy, care revine la vechile obiceiuri chiar și fără să și le amintească.

Amintirile ne definesc ca persoane, fie că vorbim de momente frumoase ori de suferinte ce ne-au schimbat cursul vieții însă, atunci când nu mai deții controlul asupra propriului trecut, ce poți regreta? Acesta este și cazul lui Billy care, în ciuda a ceea ce se crede, nu își mai amintește nimic din viata sa anterioară, ori mai bine zis din viața coruptă și fără de scrupule. Își aduce aminte în schimb de copilăria și de camaraderia cu Frank și Curtis, de perioada în care se aveau cu toții ca frații și ar fi făcut orice pentru a se proteja. Cu toții au crezut și au sperat că acesta va muri, însă în lunile care au trecut de la înfruntarea finală de la carusel, Billy și-a revenit treptat fizic, chiar dacă psihic se luptă cu proprii demoni – cine i-a făcut lucrurile acestea și de ce?

Alături de Billy o vom cunoaște pe Krista Dumont, Floriana Lima făcând o pauză de la Supergirl DC Comics, pentru Jigsaw-ul de la Marvel. Despre personajul acesteia, psihiatrul lui Billy și după cum vedem ulterior specilizată pe problemele veteranilor, evoluția sa ca personaj este oarecum intuitivă, circumstanțele în care se regăsește definind-o de partea cui se va situa. Trecutul și propriile temeri o apropie de Billy, însă până în final, ca telespectator nu te decizi dacă este într-adevăr o femeie vulnerabilă mânată de sentimente, ori dacă comportamentul său este unul mascat, nu de puține ori lăsând impresia unei manipulări.

Billy află în mod organic adevărul faptelor sale și cine se ascunde în spatele craniului care îi bântuie visele, trădarea făcându-l să renască ca villain, mânat de răzbunare și dorința de putere. Poate că fizic nu este personajul mutilat la care ne-am fi așteptat dacă ținem cont de benzile desenate, însă în permanență, chiar din sezonul trecut ni s-a pus în perspectivă urâțenia sufletului lui Russo, interiorul său fiind cel cu adevărat desfigurat. Dacă în trecut a încercat să obțina ceea ce și-a dorit aparent legal, de această dată, cu sorții potrivnici de partea sa, își îmbrățișează adevărata natură de villain, abilitățile, pregătirea militară și totodată lipsa camaraderiei obișnuite din armată, aducându-l în preajma altora ca el, personalitatea  carismatică făcându-l rapid liderul grupului. În ciuda aparențelor, tot ceea ce își dorește este să îl rănească pe Frank la fel cum a făcut-o și el, profitând de tot ajutorul primit pentru a-i lua acestuia tot ce prețuiește și i-a mai rămas… Un plan perfect care reușește să aducă pe ecran unul dintre cele mai bune episoade, cu emoții intense și…personaje surpriză! 😀

Momente intense, pierderi masive de sânge și lupte dintre cele mai brutale, feuda Frank/Billy mai că are ca lecție că niciodată nu e bine să lași lucrurile neterminate, acestea revenind într-o formă sau alta să te bântuie.

Nu în cele din urmă o avem pe Dinah Madani, tipicul personajului marcat care a trecut printr-o suferință și, care chiar dacă poate nu are simptomele clasice de PTSD, teama, remușcările și trecutul nu o lasă să avanseze ori să își continue viața. Este normal dacă ținem cont de cele întâmplate sezonul trecut, de dorința care o pune în căutarea adevărului, sentimentele pentru Billy curmate cu trădarea și împușcarea sa și pierderea partenerului Stein, sezonul curent fiind destinat regăsirii și acceptării de sine – în ce o privește pe Madani, rămâne în continuare de partea justiției sau continuă să fie un apărător al lui Frank Castle?

---

Un sezon bun, care reușește să închidă fiecare fir narativ în mod mulțumitor și pe alocuri chiar surprinzător, povestea justițiarului care a îngrozit anul trecut bandele criminale din New York continuă în același stil cu care și-a captivat publicul, personal considerând de excepție multe dintre episoade. Bineințeles, este strict subiectiv, fiecare având propriile preferințe însă The Punisher și-a adus încă de la început propriul disclaimer pentru ceea ce înseamnă violența, moralitatea și descătușarea monstrului considerat a fi Frank Castle.

---

—
Link-uri utile: Facebook / Twitter / Instagram

Pentru mai multe comentarii şi recomandări despre proiectele şi titlurile existente în grila Netflix România, vă invităm pe grupul Netflix Recomandări.