Un lucru pe care ni l-a arătat de multe ori Grey’s Anatomy este că supereroii nu poartă mereu pelerină, ori aceasta apare sub forma unui halat, căci medicii sunt echivalentul unui supererou în viața reală, nu?

Profitând într-o mică măsură de popularitatea producțiilor cu supereroi din propria ogradă, episodul din această săptămână se încheie cu o petrecere cu tematică Marvel, pretext sub care Meredith și Link se apropie mai mult, spre dezamăgirea celor care ar vrea să vadă un cuplu între DeLuca și Mer.

Până la petrecere, însă, Thor și Meredith au parte de o serie de contre în unitatea de primiri urgențe, unde ajunge o femeie care a căzut de la balcon, fiind preluată de cei doi, care au idei diferite despre modul cum ar trebui tratată și operată femeia în cauză. Cu această ocazie, aflăm și niște informații din trecutul lui Link, Jo susținând că este cea mai „bună” persoană pe care o știe, lucru pe care îl poate spune și Alex despre Meredith, deci o combinație între cei doi ar trebui să funcționeze. Dacă luăm drept referință acest du-te–vino dintre ei, am putea spune că cine se tachinează, se iubește – deși am detestat mereu expresia asta – însă nu cred că ar fi un cuplu care să reziste testului timpului. Desigur, combinația între două contraste funcționează de cele mai multe ori, dar peste diferențele de principii nu poți trece făcând mereu compromisuri. Link îi demonstrează în cele din urmă lui Grey că a avut dreptate în modul cum a gestionat situația pacientei, însă o face în stilul caracteristic: înfumurat și superior. Ceea ce îl face mai uman este faptul că s-a oferit să o ajute pe Mer la organizarea petrecerii pentru Bailey, luându-și în serios rolul de zeu al tunetului.

Este sezonul gripei și pe holurile Grey Sloan Memorial, iar Owen le cutreieră cu perfuzia la braț. Cum Owen este dependent de medicina de urgență, își lasă simptomele și problemele personale deoparte și își propune să opereze intestinele inflamate ale unei paciente ajunsă la urgențe cu aceleași simptome de gripă. În sala de operații însă, auzim un „ups!” – ce poți să îți dorești mai mult decât să auzi așa ceva când ești pe masa de operații? – iar în câteva secunde, Hunt cade din picioare, fiind anteseziat din greșeală. Schmitt își asumă rolul de a avea grijă de el, în timp ce DeLuca operează singur pacienta, motiv de mândrie și de sărbătoare pentru acesta. Singurul impediment în celebrarea acestui eveniment important pentru cariera sa este faptul că vrea să o facă alături de Mer, însă Grey pare – doar pare – că ales pe altcineva.

Teddy este peste tot și roagă pe toată lumea să îi ofere un job (?!). Nu are nici cea mai vagă idee că Hunt este îndrăgostit de Amelia, motiv pentru care stă la căpătâiul lui atât timp cât este inconștient, sub supravegherea lui Schmitt, care este fascinat de respectul cu care îl tratează Altman. Mai mult, ”Glasses” (ultima oară când îi voi mai folosi acest apelativ) este hotărât să facă o schimbare, începând cu lentilele de contact, pentru a scăpa de poreclă și pentru a se depărta de reputația de neîndemânatic. Ca o notă personală: fiind chiar eu purtător de lentile de contact, am înțeles chinul și lacrimile (la propriu) prin care a trecut la prima aplciare a lentilelor, însă eu nu am avut o Helm care să mă ajute.

Revine în atenția noastră și Catherine, care, spre surprinderea tuturor, ține morțiș să opereze o femeie printr-o tehnică pe care ea însăși a perfectat-o, însă socoteala din sala de operație nu se potrivește cu cea din teorie, ceea ce amplifică durerea fizică și emoțională prin care trece mama lui Jackson. Koracik și Shepherd încearcă tot felul de metode SF prin care să o scape pe Fox de tumoră, însă speranțele sunt mici. Neputința doare, iar Catherine, oricât de puternică ar fi, nu poate să nu ia totul personal, indiferent de cât sprijin ar primi din partea lui Jackson și Richard.

Până la urmă, supereroii din viața reală sunt tot oameni, iar atunci când un om este pus în fața adevărului inevitabil și dureros și este nevoit să îl recunoască, totul devine real. Iar realitatea nu este frumoasă, deloc.

-B