[CRONICĂ] Grey’s Anatomy – 15×16 ‘Blood and Water’

Grey‘s a jonglat mereu cu ideea că arta permite ca orice idee nebună să devină realitate, reușind cu succes să spargă tipare și să ofere privitorului cele mai nonconformiste și aparent absurde situații, dar care au devenit poate chiar un simbol al serialului.

Astfel, nu e nicio surpriză că Ellis Grey – da, însăși mama lui Meredith – apare la debutul acestui episod.  Pentru moment m-am gândit că serialul vrea să adauge și elemente supranaturale, însă nu este decât un vis de-al lui Mer, care consideră că mama Ellis i-a venit în vis cu scopul de a-i oferi răspunsuri. Dar degeaba ai răspunsurile dacă nu știi întrebările, motiv pentru care Grey se închide în laboratorul din spital, printre cobai, ca să pună în practică viitorul medicinei.

Cealaltă fiică a lui Meredith, care a renunțat la atrocitatea de salopetă din episodul trecut, pune capăt crizelor absurde prin relatarea proprii versiuni a operației pe care a efectuat-o pe fosta sa colegă. Cum Maggie nu are veleități de PR, își dă singură cu stângu-n dreptul și abordând o direcție sensibilă a discuției, cu trimiteri la originile ei și la genele pe care le-a moștenit, dezvăluie lumii întregi – sau cel puțin micro-cosmosului lumii medicale – că este fiica lui Ellis și a lui Richard Webber, făcând cunoscut astfel faptul că cei doi au avut o aventură intra-spitalicească. Maggie realizează că nu era tocmai în măsură să abordeze astfel de intimități și să le facă publice; dacă Mer nu are o problemă cu aceste dezvăluiri, Richard nu primește veștile tocmai fericit și între aceștia are loc un schimb de replici de genul celora pe care le regreți ulterior. Lucru care se și întâmplă, iar relația tată-fiică ajunge într-un punct sensibil, dar reușesc să ajungă la un consens în cele din urmă. Pentru mine unul este o noutate faptul că nu se știa cine sunt părinții biologici ai lui Maggie, iar în cazul de față, dezgroparea fantomelor trecutului nu mai are puterea de a face atât rău pe cât își imagina Richard. Până la urmă, vorbim despre niște vremuri demult apuse.

Vizita mamei lui Alex aduce după sine problematici specifice familiilor extinse, atunci când un cuplu de proaspeți însurăței face parte din respectiva familie: și, copilul? Când? Jo nu dorește să aibă această discuție – sau cel puțin nu acum – motiv pentru care îi ia locul lui Schmitt în intervenția chirugicală de-a dreptul halucinantă pe care urmează să o aibă un tânăr jucător de baseball. Jackson, Link și Kim vor să înlocuiască genunchiul acestuia cu glezna aceluiași picior, întoarsă la 180 de grade, care va servi drept suport pentru o viitoare proteză. Spre indignarea lui Avery, Jo începe să bagatelizeze în timpul operației despre cum ideea de a avea un copil este de neconceput, căci un astfel de pas în viața unui cuplu schimbă cu totul viețile celor implicați – am fost elegant, Jo a zis de fapt că a avea un copil este groaznic. Deși își susține cu tărie părerea, Jo știe cum să gestioneze trăirile specifice unei mame, proiectate prin mama tânărului, pentru care cancerul de care suferă fiul ei este o noutate.

Că tot veni vorba despre copii, Lorenzo DeLuca, tatăl lui Andrew și al Carinei, vine la Karev cu o idee care este undeva la granița dintre nebunie curată și inovație medicală. Acesta a proiectat un sac amniotic artificial, menit să asigure fătului o dezvoltare firească în afara uterului mamei. Cum linia de demarcație dintre „a-ți lipsi o doagă” și „a avea o idee de geniu” este foarte fină, cei doi fii ai lui Lorenzo se contrazic atunci când vine vorba de sănătatea mentală a tatălui lor, Andrew fiind de părere că e mai mult decât capabil să dezvolte o astfel de inovație, în timp ce Carina susține cu tărie că este instabil psihic. Evident, oricine îți spune că poate crește un făt într-un sac are stoluri serioase de păsărele, dar până unde ajunge nebunia și de unde începe geniul?

Între timp, în storyline-ul care pare că nu se va mai termina vreodată, Amelia și Owen încearcă să pună la punct formalitățile în ceea ce privește procesul de adopție a lui Leo. Au loc schimburi dure de replici, fiecare din cei doi fiind de părere că îl cunoaște foarte bine pe celălalt, dar cu intenția de a desțeleni haosul în care se află aceștia, mai ales de când Teddy s-a întors în peisaj. Owen a devenit, de altfel, foarte enervant de-a lungul acestei a doua jumătăți a sezonului, încercând practic să dea vina pe Amelia pe tot ceea ce îi merge prost în viață – sau, mai bine zis, pe ceea ce este incapabil să își rezolve singur. În cele din urmă, Amelia îi cedează lui Hunt custodia deplină pentru Leo, solicitând să îi fie șters numele de pe orice document de adopție.

Schmitt scăpase de poreclele răutăcioase, însă se trezește în acest episod cu una nouă – baby doctor. Pe scurt, soțul unui pacient consideră că un tânăr – ah, tinerii ăștia nenoriciți! – este incapabil să îi trateze soțul, dar când situația lui se agravează, nu are de ales, iar Bailey și Schmitt intervin rapid pentru a-i salva plămânii pacientului în cauză, care suferă de o boală genetică. Relația celor doi îi deschide ochii lui Schmitt, care se lovește de obstacolul coming out-ului în ceea ce privește propria relație cu Nico. Lucurile se rezolvă relativ rapid între cei doi, Schmitt scăpând mai mult sau mai puțin voit un „te iubesc”.

Finalul episodului surprinde familia surorilor Mer-Amelia-Maggie, adunate în jurul mesei, în timp ce Grey le întreabă cum ar fi dacă ar putea diagnostica o afecțiule utilizând ceva la fel de simplu ca o vitamină, pesemne că a aflat întrebarea la care Ellis i-a oferit răspunsul în vis.

Deci… e geniu sau nebunie?

-B

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s