La un moment dat, cu toții luăm decizii autodestructive. Poate din dorința de a face bine altora, poate din necesitate sau poate că ne lovește altruismul, o facem mai mult sau mai puțin conștient, deși o parte din noi știe că drumul către infern este pavat cu intenții bune. De cele mai multe ori, nu luăm în considerare că suntem și personaje negative în povestea cuiva, deși ne credem (super-)eroi care tânjesc după recunoștință sau mulțumiri. Binele făcut unora este răul făcut altora, sau chiar mai rău, nouă înșiși.

Meredith avea cele mai bune intenții referitoare la articolul – sau seria de articole – cu care avea de gând să schimbe sistemul asigurărilor sociale de sănătate, în stilul Annalise Keating, care a răsturnat sistemul judiciar. Numai că ideile sale, de altfel bine gândite, structurate și imaginate, au fost răstălmăcite în stil tabloid și intenția sa nobilă a fost dată uitării, sugerând încă din titlu că articolul este ai degrabă defăimător la adresa spitalului unde profesează, care a crescut-o și… pe care îl deține. Este ușor să scoți idei din cotext și să refuzi să dai explicații, fiindcă suntem avizi după scandal și după bârfe – viața ar fi mai plictisitoare dacă nu ar exista cineva care să facă furtuni într-un pahar de apă. Evident, Bailey nu este fericită când află de existența articolului, fiind de-a dreptul consternată că pacienții refuză tratamentul în infernul din Grey Sloan Memorial. Pacientul în cauză este transferat astfel la Pac North, la pachet cu Owen Hunt, proaspăt intrat în concediu de paternitate, realizând rocada cu Teddy. Evident, ajuns acolo, Hunt compară unitatea cu frontul de război și nu se poate abține să se urce peste pacienți dacă situația o cere. Neîndemânarea rezidenților este ușor exagerată și forțată, însă e clar că e nevoie de multă răbdare și multă muncă ca acel spital să ajungă la un minim standard de calitate a actului medical – pe de altă parte, am vrea noi să arate spitalele din România ca Pac North!

Karev profită de ocazie și îi oferă toată urgența lui Hunt, deși acesta nu era în mod tehnic concediat de la Grey Sloan. Alimentat de ordinul de restricție al lui Koracick, Owen acceptă oferta și astfel avem un al treilea medic ex-Grey mutat și colorat într-o nuanță oribilă de verde la Pac North.

Bailey este pornită într-o revoltă continuă – enervată pe Mer și pe DeLuca din cauza articolului, trece prin niște frisoane și puseuri de căldură, combinate cu revărsări hormonale de nu ai idee dacă trece printr-un nou atac de cord ori dacă este la menopauză sau însărcinată. Aflăm că este cazul de ultimele două, Maggie confirmându-i Mirandei că reprezintă unul dintre cazurile în care organismul mai produce ovule, deși este la început de menopauză. Ce o fi în apa de la Grey Sloan Memorial nu știu, însă cert este că fertilitatea zburdă pe holuri în acest sezon. Nervozitatea ajunge la cote și mai înalte când Mer chiar își face apariția în spital, contrar mesajului Cristinei Yang (yay!), care o sfătuiește să se mute în Elveția înainte ca Bailey să devină violentă. Mai mult, și relația dintre Mer și DeLuca o ia pe o pantă periculoasă, deoarece Grey e încăpățânată și nu vrea să se autoapere în toată situația asta, iar DeLuca este de părere că ar trebui să fie mai altruistă. Însă nu cred că este finalul relației celor doi – ar fi prea brusc și prea abruptă despărțirea.

Koracick, în calitate de șef al șefilor, și-a propus să cumpere publicitate pentru spital prin realizarea unui reportaj de genul reality-show, centrat pe intervenția miraculoasă a lui Avery: reconstrucția craniului unui copil. Jackson este consternat de faptul că părinții copilului în cauză nu sunt tocmai confortabili cu decizia lui Tom, motiv pentru care se folosește de autoritatea pe care o are în Fundație și încheie spectacolul de prost-gust pentru care și-a dat acordul Koracick.

Relația acestui serial cu avioanele nu este una tocmai fericită, fapt confirmat încăo dată de un caz ceva mai deosebit care ajunge la Grey Sloan: un pasager clandestin cade (da, ai citit bine! – cade!) dintr-un avion și ajunge bucăți peste un cuplu. Povestea devine rapid tragedie, ea nerezistând intervenției de care are nevoie. Link este profund impresionat de ceea ce s-a întâmplat cu cei doi tineri – mai ales de realizarea lui Josh că viața nu este deloc așa cum și-au planificat.

Nu știi niciodată când viața ta se schimbă în rău. Partea ceva mai optimistă este că nici când se poate schimba în bine nu poți să știi. Cert este că trebuie să fii pregătit pentru ambele.

-B