„Cu toții am făcut sacrificii și am suprimat ceea ce suntem. Nu este o alegere. Este o datorie.”

Sezonul 3 al monumentalului The Crown explorează și mai profund dedesubturile, intimitățile și relațiile Casei Regale Britanice, sub domnia celui mai longeviv lider de stat din istorie: Regina Elisabeta II. Punând deoparte elementele istorice, bătăliile intime și conflictele interioare fac ca acest sezon să fie la fel de remarcabil precum primele două, reușind să aducă laolaltă o nouă distribuție care dă viață unor personaje unice, plasate elegant în jurul unui nucleu de putere. Ca întreg, sezonul cu numărul trei al producției originale Netflix este un veritabil festin regal, o călătorie personală în sânul unei familii în care datoria este mai presus de orice sentiment sau idee proprie. Olivia Colman este o Regină de o figură rece, dar blândă, pentru o țară care are nevoie de siguranță, mai presus de orice. Dincolo de datorie, vrea să simtă, dar chiar dacă ar putea, situația ei cere un detașament inuman. Colman poartă acest dezechilibru cu ea pe tot parcursul sezonului, insuflându-i aceeași concepție și fiului său, apoi vorbește atât de tandru despre caii de rasă pe care îi iubește de parcă ar fi copiii săi. Într-o lume sobră și sumbră, toate personajele – chiar și națiunea întreagă – caută alinare: în persoana altcuiva, într-o călătorie pe Lună sau pe hipodrom, casa regală devine mai umană ca niciodată. Impecabil realizat, auster și magistral, The Crown surprinde episodic evenimente redate prin povești atent elaborate, realizând o examinare tranșantă a conceptului de putere și a naturii ei, remarcându-se printr-o importanță istorică ce nu poate fi contestată. Primele două sezoane sunt disponibile pe Netflix, iar sezonul al treilea se va lansa integral duminică, 17 noiembrie.

Atenție – poate conține mici spoilere!

”Olding”

Suntem în 1964, la scurt timp după scandalul Profumo. Reginei îi este prezentată noua serie de timbre care îi poartă chipul, constatând diferențe semnificative în ceea ce privește aspectul său fizic, contrar spuselor celor care nu ar îndrăzni să o profaneze. Este Regină de unsprezece ani, iar perioada postbelică nu este una tocmai favorabilă Regatului Unit, mai ales în contextul unui Război Rece care induce temeri – uneori pe bună dreptate, alteori complet nefondate – privind prezența unor spioni sovietici în rândurile Casei. Noul prim-ministru ales al Marii Britanii, laburistul Harold Wilson ridică suspiciuni în acest sens, exprimate de însuși Ducele de Edinburgh. Vedem o Elizabeth ușor nostalgică, pusă în fața unei situații incomode, care tânjește după trecut, în special după relația sa cu Churchill, făcându-i o vizită acestuia pe patul de moarte. Epoca surprinde și relațiile diplomatice între Regat și Statele Unite – cele două servicii secrete descoperă spionul KGB despre care se vorbește în spatele ușilor închise, în persoana unuia de la care te aștepți cel mai puțin – Sir Anthony Blunt, consilierul artistic al Casei Regale, de altfel o persoană apropiată familiei. La una dintre expozițiile unde acesta este curator, asistăm la un discurs elegant, dar acid și pătrunzător al Reginei, nevoită să accepte decizia păstrării secrete a adevăratei identiăți a lui Blunt, din dorința de a nu periclita relațiile cu SUA, dar în special pentru a nu știrbi imaginea serviciilor secrete britanice. Blunt înoată în ape tulburi și în relația sa cu Philip, șantajându-l pe acesta cu reminiscențele scandalului Profumo. Acesta a fost scutit de urmărire penală și a rămas în funcție, însă istoria nu l-a iertat, fiindu-i dezvăluită identitatea în 1979, de către Margaret Thatcher.

”Margaretology”

Episodul secund o aduce în lumina reflectoarelor mult-dorite și mult-visate pe Margaret, surprinzând spiritul ei rebel, libertin, strălucitor – dazzling! – într-un turneu american care devine de o importanță crucială pentru Buckingham. Helena Bonham Carter este excelentă în rolul surorii mai mici a Elisabetei, personaj care a știut dintotdeauna să epateze, chiar dacă uneori această nevoie de a nu rămâne în umbra Reginei poate fi ușor confundată cu nevoia patologică de atenție. Însuși președintele american Lyndon B. Johnson, care a preluat președinția după asasinarea lui Kennedy, este impresionat de aura pe care o emană Margaret, combinând cu succes utilul cu plăcutul în excursia ei de peste Ocean. Dacă președintele american nici nu a vrut să audă de întâlniri scorțoase pe teritoriul Regatului, Regina îi dă drept sarcină surorii sale să obțină ajutorul financiar de care Marea Britanie are mare nevoie într-o perioadă economică extrem de sensibilă. Drept mulțumire, Margaret dorește și mai multă atenție, ambalând frumos cerința într-o favoare pe care o face Elisabetei, ușurându-i acesteia poverile monarhice. Povestea este una cu repetiție, iar Margaret primește un al doilea refuz, la mare distanță temporală.

”Aberfan”

În 1966, o tragedie de proporții lovește orașul Aberfan, un așezământ minier din Țara Galilor. O parte dintr-un munte de deșeuri carbonifere se desprinde și produce o alunecare de teren care ia viața a peste o sută de copii, cea mai mare parte a molozului ajungând peste școala din oraș. Guvernul laburist este acuzat de management prost, iar partidul consideră oportună învinuirea Coroanei, care reacționează mult mai târziu decât ar fi trebuit. Episodul – profund emoționant și tulburător – explorează prin prisma situației îngrozitoare imposibilitatea Elisabetei de a-și arăta emoțiile, de a se exterioriza într-o situație copleșitoare emoțional. O figură autoritară nu trebuie să arate ceea ce simte, cel puțin nu de față cu ceilalți, mai ales când nu știi dacă o întreagă națiune se așteaptă să fii mâna de fier care să gestioneze o tragedie sau să vadă un om ca toți ceilalți, cu lacrimi în ochi, semn al empatiei și al umanității. Regina ajunge în cele din urmă la locul tragediei, însă rămâne poate cel mai mare regret al acesteia faptul că a acționat mult mai târziu decât ar fi trebuit.

”Bubbikins”

Într-un Regat în pragul unui colaps financiar, imaginea pe care o afișează prim-cheltuitorii țării este esențială. Philip este conștient că ar fi bine să îmbunătățească PR-ul familiei regale și se vede nevoit să găsească soluții pentru efectul nefast pe care îl au declarațiile sale într-o emisiune televizată de peste Ocean. Pentru prima oară în istorie, porțile Buckingham se deschid, iar BBC are ocazia să filmeze viața de zi cu zi a monarhilor, realizând un documentar primit cu o vehemență și mai pronunțată, atât de public, cât și de presă deopotrivă. Membrii familiei regale sunt luați peste picior, opinia publică fiind total împotriva creșterii taxelor care revin Casei, iar criza de imagine se adâncește și mai puternic. Soluția este una pe cât de neașteptată, pe atât de ingenioasă, fiind ideea Annei, singura fiică a Elisabetei și a lui Philip, care o aduce în prim-plan pe bunica sa, mama lui Philip, Prințesa Alice a Danemarcei și a Greciei. Aceasta a fost nevoită să își părăsească mănăstirea din Atena unei Grecii în plin conflict armat, iar șederea sa în Palatul Buckingham, primită cu mari rezerve de către fiul său, a reprezentat un prilej de umanizare a familiei monarhice, care a reușit să iasă din tiparul de „săracii copii bogați” pe care și l-a auto-aplicat, din dorința de a da un aer de normalitate aparentă, în condițiile în care, după cum bine a subliniat chiar prim-ministrul, banalitatea nu este chiar indicată în cazul unei familii de asemenea rang.

”Coup”

Economic, sfârșitul anilor 1960 reprezintă un veritabil dezastru pentru Regatul Unit. Conducerea laburistă se vede nevoită să devalorizeze lira sterlină, o măsură economică extremă, luată în cazuri excepționale, cu efecte directe pe termen scurt asupra puterii de cumpărare a populației. Wilson devine rapid persona non grata în rândul mentalului colectiv, puternic influențat de presă. Cum opinia publică și-așa șubrezită este un factor de imagine care trebuie conservat pe cât posibil, guvernul decide să folosească un țap ispășitor în persoana șefului Apărării, Lordul Mountbatten, unchiul lui Philip. Presa politică a vremii a tras astfel de sfori încât să pună bazele unei lovituri de stat, în care Lordul să joace rolul principal. În tot acest timp, vedem o Regină cu adevărat fericită, călătorind în Franța și America pentru a aduce la zi tehnicile și metodele de antrenament în hergheliile britanice, o pasiune cunoscută a Elisabetei. Trezirea la realitate vine brusc și cu frustrări pe care aceasta și le exprimă chiar de față cu Mountbatten, reușind să pună punct răzvrătirilor politice și economice ale fratelui lui Alice, care plănuise deja instaurarea unei legi marțiale, însă care ar fi putut avea succes doar cu sprijinul Reginei.

”Tywysog Cymru”

Personal, mi s-a părut cel mai bun episod al sezonului. Josh O’Connor este absolut strălucitor într-un rol care evocă tragediile și comediile, trăirile și relațiile conflictuale ale unui tânăr care își caută un loc în lume. Este episodul lui Charles, fiul – acum de 21 de ani – al Elisabetei și al lui Philip și moștenitorul imediat al tronului Marii Britanii. În 1969, acesta a fost încoronat drept Prinț al Țării Galilor, o regiune defavorizată și sărăcită, mai ales în urma deciziilor economice recente, o regiune unde naționalismul are o voce puternică. În căutarea propriei sale voci, în căutarea unei identități, a unei personalități proprii, mai sensibile, mai umane, vedem un Charles vizibil afectat de un conflict interior care îl macină, neînțelegând de ce trebuie să își suprime ideile, convingerile, propria sa persoană. Răspunsul tăios, izbitor vine chiar din partea mamei sale, într-o scenă jucată impecabil de Colman și O’Connor. Episodul este o analogie bine gândită și reușește să surprindă o doză de intimitate fragilă, ascunsă de un cadru solemn, care încorsetează și frânge.

”Moondust”

În aceeași direcție a suprimării personalității, episodul urmărește un eveniment istoric pentru întregul mapamond: misiunea Apollo 11, prima prezență umană pe Lună. Întreaga familie regală – dar în special Philip – urmărește cu deosebită atenție evenimentul, succedat ulterior de vizita celor trei astronauți la Palatul Buckingham. Philip este ancorat profund în ceea ce vede pe ecranul televizorului, urmărind cu fascinația unui copil care își dorește dintotdeauna să devină astronaut. Cumva, evenimentul este unul declanșator, stârnind o ușoară invidie, secondată de o criză a vârstei mijlocii care se manifestă la Ducele de Edinburgh prin idolatrizarea unor personaje pe care le descoperă că sunt mai degrabă umane, cu calitățile și defectele de rigoare.

”Dangling Man”

Episodul surprinde ultimele interacțiuni ale fostului Rege Eduard VIII, fratele mai mare al lui George VI și unchiul Elisabetei, cu familia regală. Trimis în exil la Paris, după abdicarea de la tron pentru a se căsători cu o femeie divorțată, act unic în peste două mii de ani de istorie britanică, a fost mereu privit drept un paria. A păstrat totuși o oarecare relație prin corespondență cu Charles, iar asemănările dintre cei doi sunt nucleul acestui episod, mai ales din perspectiva alegerilor pe care le fac – sau sunt în stare să le facă – cele două figuri emblematice pentru familia regală. Este explorată și relația lui Charles cu Camilla Shand, viitoare Parker Bowles, momentan în stare incipientă, precum și a Prințesei Anne cu actualul partener al Camillei. Se simte aerul schimbării, aerul modernității: percepțiile, ideile și comportamentele evoluează, iar noua generație se străduiește să își croiască propria identitate.

”Imbroglio”

IMBROGLIO, imbrogliouri, s. n. 1. Piesă de teatru sau episod dramatic cu acțiune sau intrigă complicată, voit confuză și cu deznodământ surprinzător și clarificator. 2. (Rar) Încurcătură. [Pr.: -bró-li-o] – Cuv. it. (DEX, 2009)

Continuând ideile lansate în episodul anterior, Imbroglio pătrunde și mai mult în conflictele interioare și exterioare ale lui Charles, care devine o a treia „victimă” a cutumelor regale, după Regele Eduard VIII și Prințesa Margareta, care s-au văzut nevoiți să facă sacrificii enorme în ceea ce privește echilibrul dintre viața personală și îndatoririle regale, puternic influențate de opinia publică. Deși modernismul se manifestă chiar și în rândurile monarhiei, planurile vârstnicilior pentru generația următoare nu pot fi contestate, iar Charles se vede nevoit să se îndepărteze fizic, dar mai ales emoțional de Camilla, care devine soția lui Andrew Parker Bowles. Vedem un Charles desfigurat emoțional, resemnat și descumpănit, care deși face tot posibilul să nu fie un simplu pion în complicatul joc regal, datoria regală și ce crede lumea sunt elemente mai importante, dincolo de orice sentiment, care trebuie suprimat și sugrumat. Conflictul secundar pe fondul căruia ia avânt o nouă criză politică în regat are loc între noul prim-ministru – conservatorul Edward Heath – și sindicatele minerilor, care intră în grevă și lasă întreaga țară într-o criză energetică majoră, amplificată de situația politică și economică și-așa șubrezită.

”Cri de Coeur”

Sezonul se încheie cu evenimentele premergătoare primului Jubileu al Reginei – cel de Argint, care marchează 25 de ani de la încoronare. Dincolo de un prilej pentru reflecție – Era Elisabetei II, după cum spusese anterior Churchill – aniversarea este și un motiv de îngrijorare pentru monarhul britanic. Din punct de vedere politic, țara se adâncește în criză, laburistul Wilson redevenind prim-ministru pentru o scurtă perioadă de timp, renunțând ulterior din motive medicale. Însă cea mai mare îngrijorare a monarhilor este Prințesa Margaret, interpretată magistral de Helena Bonham Carter. Mariajul său cu Lordul Snowden se dezintegrează din cauza infidelităților acestora, iar noi vedem o Margaret care vrea să se detașeze de familia sa, creându-i un mediu toxic prin faptul că Tony nu scade sub nicio formă din ochii lor. Margaret se străduiește să se mențină pe linia de plutire, își găsește distracții copilărești, care se dovedesc a fi temporare, o experiență trecătoare, dar atât de importantă pentru starea ei. Culminând cu un disperat strigăt de ajutor, așa cum este interpretat de Regina-Mamă, divorțul de Tony este iminent. Sora Elisabetei reușește să surprindă extraordinar esența Coroanei și datoria mai presus de orice: mascarea fisurilor.

Sezonul 3 al serialului The Crown va avea premiera duminică, 17 noiembrie. Primele două sezoane sunt deja disponibile. The Crown este un serial original disponibil exclusiv pe Netflix.

-B

Link-uri utile: Facebook / Twitter / Netflix

Pentru mai multe comentarii şi recomandări despre proiectele şi titlurile existente în grila Netflix România, vă invităm pe grupul Netflix Recomandări.