Un deceniu de seriale

Dragoni, profesori de chimie deveniți antreprenori, super-eroi, dezastre nucleare, comedii negre, universuri paralele, ecranizări, continuări, povești inspirate din fapte reale – peisajul TV nu a fost niciodată mai divers, explorând o multitudine de subiecte, de la realități care evocă elemente de politică, religie, societate, familie, la rasism, putere, sexism și discriminare. Suntem, cu adevărat, martorii unei epoci de aur a televiziunii, care oferă o gamă extrem de variată de producții, genuri, formate și idei. La sfârșit de deceniu, a sosit momentul unei retrospective – în multitudinea de producții și genuri, se remarcă ideile care au rezonat și au schimbat pentru totdeauna industria.

Serialul care a schimbat lumea: „nu există nimic mai puternic în lume decât o poveste bună”

În 1996, George R.R. Martin publică primul volum al seriei A Song of Ice and Fire, romanul A Game of Thrones. Zece ani mai târziu, David Benioff și Dan Weiss au prezentat către HBO ideea ecranizării seriei, iar în aprilie 2011, postul a difuzat primul episod a ceea ce avea să devină cel mai popular serial al secolului XXI. Cine ar fi crezut că un serial fantasy cu incest, dragoni și spirite, plasat într-un ev mediu alternativ dintr-un univers complet fictiv va dobândi legiuni de fani înfocați?

Game of Thrones_HBO_S8_P (19)Game of Thrones a schimbat pentru totdeauna standardele televiziunii, devenind una dintre cele mai complexe producții create vreodată pentru micul ecran. Serialul a devenit o senzație globală, creând impact nu numai asupra televiziunii, ci și asupra societății, turismului și economiei – totul, de la un serial cu dragoni, nunți însângerate, nuditate frontală, fire narative complexe, o multitudine de personaje și morți neașteptate. Ușurința cu care serialul a eliminat un personaj central: eroul, reprezentantul binelui care ar fi trebuit să învingă la final – nici măcar în ultimul episod al sezonului – a fost scânteia care a aprins fascinația telespectatorilor: nu știai cine va câștiga, cine și când o să moară și care va fi deznodământul – mister pe care serialul l-a păstrat până în ultimele sale minute.

Game of Thrones a devenit o poveste despre jocuri de putere, intimitate, trădare, familie, națiune, religie, politică, cuceriri, înrămată de o intrigă complexă, presărată cu lupte memorabile (The Battle of the Bastards), violență extremă și scene explicite. Iar criticii și publicul s-au bucurat de fiecare în parte. Game of Thrones deține titlul de cele mai multe premii Emmy pentru un serial-dramă din istorie, titlul de cea mai urmărită producție HBO din toate timpurile și multe alte recorduri care vor fi greu de doborât. Evident, atunci când un serial ajunge de o asemenea dimensiune, așteptările pentru ceea ce s-a anunțat drept ultimul sezon al fenomenului au fost mari, iar cele mai multe din acestea nu s-au atins. Ultimele șase episoade ale serialului au fost primite cu critici dure, în special la adresa celor doi producători și legate mai ales de deznodământul prost gândit: de la lupte care efectiv nu s-au văzut bine pe ecran, la dezvoltarea defectuoasă a unor personaje construite în ani de zile, fire narative complet ignorate și scenariu cu grave erori de logică.

Însă Game of Thrones a influențat lumea într-un mod cum niciun alt serial nu a făcut-o: toate orașele și regiunile care au servit drept locații de filmare au cunoscut creșteri economice semnificative, iar Dubrovnik (Croația), localitatea unde s-a filmat cea mai mare parte din King’s Landing a devenit atât de populară printre turiști încât autoritățile au fost nevoite să limiteze numărul de oameni care intră în oraș; mii de copii au fost botezați după cele mai populare personaje ale serialului (Arya, Khaleesi/Daenerys, Tyrion); a crescut interesul pentru studiile medievale în rândul universităților americane și europene, iar unele chiar au introdus limba dothraki în programele de studii – toate acestea stau mărturie a impactului pe care serialul l-a avut asupra vieții de zi cu zi.


Cum a devenit povestea unui profesor de chimie serialul deceniului

Cine ar fi crezut că povestea unui profesor de chimie bolnav de cancer, care vrea să asigure un viitor confortabil familiei sale prin producerea și vânzarea de metamfetamină, va avea să creeze un impact atât de puternic asupra deceniului? Breaking Bad este cel mai bun serial al ultimilor zece ani, surclasând nume cu greutate, precum mai sus menționatul Game of Thrones, care poate că ar fi reușit să obțină acest titlu dacă ultimul sezon nu ar fi fost atât de contestat. Spre deosebire de acesta însă, producția lui Vince Gilligan a avut un final care va marca pentru totdeauna istoria serialelor, episoade precum Ozymandias sau Felina fiind un argument în plus că suntem în epoca de aur a televiziunii. O alegorie năucitoare și o analiză complexă a umanului pus în fața morții inevitabile, Breaking Bad începe lent, fără vreun indiciu asupra a ceea ce va avea să fie un final spectaculos, șocant și izbitor, într-o analogie impecabilă cu figura sa centrală, Walter White – un personaj rotund, o întruchipare sfâșietoare a condiței umane, care se degradează pe măsură ce i se apropie sfârșitul.

BB-S5B-Key-Art-796-v2Este drumul lui White către Heisenberg, o călătorie prin care acesta ajunge să se iubească pe el însuși, deoarece și-a depășit condiția și și-a câștigat respectul mult tânjit în relația cu cei din jurul său. Replici precum „Nu sunt în pericol, Skyler. Eu sunt pericolul. Un tip deschide ușa și este împușcat și tu crezi asta despre mine? Nu. Eu sunt cel care bate la ușă!” au intrat în istoria micului ecran și au făcut din Breaking Bad un serial care a deschis noi orizonturi. White este înfricoșător tocmai fiindcă este atât de banal – omul obișnuit, care se complace în propria situație mediocră și căruia i se oferă șansa să își schimbe condiția; ori, în cazul lui White, să fie în sfârșit bun la ceva. Iar pe măsură ce acesta devine Heisenberg, serialul explorează teritorii întunecate ale așa-zisului vis american. Este, în fond, o poveste tragică, care creează o antiteză între ceea ce crede White despre situația sa („S-a terminat. Suntem în siguranță. Am câștigat.”) și realitatea dureroasă pe care nu vrea să o înfrunte, realizând abia la final că s-a pierdut pe sine însuși.

Serialul este la fel de pur precum metamfetamina albastră a lui Heisenberg, sprijinit de fire narative bine structurate, bine legate, fără lacune ori erori de logică, iar mărturie stau cele 110 premii și 262 de nominalizări, deținând titlul de cea mai premiată producție TV din istorie. Breaking Bad nu a fost numai serialul care a creat două dintre cele mai importante personaje din toate timpurile – Walter White și Jesse Pinkman, interpretați de inegalabilii Bryan Cranston și respectiv, Aaron Paul – ci a fost și punctul de pornire pentru un alt serial adulat de critici și premiat cu numeroase Emmy-uri: Better Call Saul – povestea avocatului fără scrupule Saul Goodman, iar istoria Breaking Bad a continuat și prin El Camino – filmul produs de Netflix, care a adus continuitate poveștii fugarului Pinkman.


Cantități mici

Obiceiurile de consum ale telespectatorilor s-au schimbat de-a lungul deceniului. Asistăm la o diversificare de genuri și de formate mai vastă ca niciodată, iar avanpostul acestei libertăți de care se bucură producătorii este ocupat de industria de streaming online, care a schimbat regulile jocului, în special în ceea ce privește cantitatea. Formatele standard sunt tot mai rare – a trecut vremea dramelor de 40 de minute și a comediilor de 20, iar această tendință a avut efect asupra unui format care a revenit în atenția publicului: miniseria, sau așa-zisul serial de un sezon, un format între serial și film, care spune o poveste cu final închis pe parcursul mai multor episoade. Cea mai mare diferență între un serial care se întinde pe parcursul mai multor sezoane și o serie limitată este firul narativ – mai exact, eficiența acestuia – care trebuie să fie suficient de comprimat, dar fără să își piardă din complexitate, astfel încât să redea în doar câteva episoade o poveste care trebuie să se întindă pe parcursul a ani de zile în cazul serialelor. HBO, FX și, mai târziu, Netflix au devenit rapid precursorii acestei tendințe și și-au îmbogățit portofoliul cu astfel de producții. Unele au devenit atât de populare, încât au primit și un al doilea sezon, devenind seriale (precum mult-apreciatele Big Little Lies sau Downton Abbey), antologii (American Horror Story – producția care a reînviat formatul antologic, American Crime Story, Fargo) sau au avut parte de sequel-uri complet separate (The Alienist, The Young Pope). Începutul de deceniu a însemnat o scădere a numărului de astfel de producții pe micul ecran, însă popularitatea acestora a crescut atât de mult în anii următori, încât Academia Americană de Televiziune a fost nevoită să separe din nou Emmy-ul pentru cea mai bună miniserie/film TV în două categorii distincte.

Chernobyl_2019_MiniseriesHBO este, în continuare, unul dintre posturile care promovează intens acest format, iar ultimul deceniu a adus în atenția publicului o varietate de genuri și nume mari implicate în miniserii, producții adorate de critici și de public: drame de război precum The Pacific, povești biografice sau semibiografice inspirate din cărți ori filme precum Mildred Pierce, Olive Kitteridge și Sharp Objects, crime-thrillere precum The Night Of. În portofoliul HBO s-a remarcat Chernobyl, o miniserie în cinci părți care a adus la lumină adevăruri neștiute despre cel mai mare dezastru provocat de om vreodată. Producția este impecabil realizată, de la costume, la decoruri și de la personaje, la replici, toate elementele evocă tragedia care a stârnit frică pe tot mapamondul, pus în fața unei întrebări incomode: care este prețul minciunilor? Atmosfera pe care o redă cu fidelitate miniseria este sufocantă, într-un loc unde moartea plutește în aer și groaza pune stăpânire pe toate personajele implicate.

De-a lungul deceniului, cea mai mare concurență pentru acest segment de producții a venit din partea FX, care s-a specializat în antologii și a lansat alături de Ryan Murphy cea mai longevivă serie antologică – American Horror Story și, ulterior, un spin-off – American Crime Story. Postul a adaptat pentru TV și filmul Fargo sub forma unei miniserii, creând ulterior și din acesta o poveste antologică. Nici Showtime nu s-a lăsat mai prejos, oferind câteva titluri care au fost bine primite de telespectatori: Escape at Dannemora, Patrick Melrose și The Loudest Voice. În mod firesc, streaming-ul s-a aliniat tendinței: recent, Netflix a oferit publicului miniserii precum Godless, Unbelievable și When They See Us.


Eroii

Ne plac poveștile cu super-eroi, iar studiourile de la Hollywood au dezvoltat acest gen de producții mai mult ca niciodată. Marvel și DC concurează acum nu doar pe ecranele cinematografelor, ci și pe posturi și platforme TV, creând universuri comune, complexe, care reunesc personaje importante din benzile desenate atât de populare în rândul publicului. Popularitatea de care se bucură Marvel Cinematic Universe (MCU) – un mix de filme și seriale – a fost imboldul care a generat o creștere impresionantă a genului, dovadă că ultimul capitol al Avengers deține titlul de filmul cu cele mai mari încasări din istorie – aproape 2,8 mld USD. Evident, televiziunile s-au adaptat și au adus super-eroii și pe micul ecran, adaptând pentru TV personaje mai puțin cunoscute din benzile desenate, căci atât Marvel, cât și DC păstrează numele mari pentru cinematografe.

Daredevil_Netflix_S3_P_1În 2009, The Walt Disney Company cumpără Marvel Entertainment pentru uriașa sumă de 4 mld USD, iar în 2013, Marvel s-a aliat cu ABC (deținut de Disney) pentru primul serial al MCU, Agents of SHIELD, iar serialul a fost difuzat timp de 7 sezoane și a stat la baza unui spin-off: Agent Carter. Tot ca parte a MCU, Marvel a semnat un acord, acum expirat, cu Netflix, pentru crearea a patru seriale distincte și a unei miniserii care să reunească cei patru super-eroi protagoniști ai acestora, iar aceste producții sunt considerate de critici și public drept cele mai de succes seriale Marvel ale deceniului, în special din prisma faptului că nu doar adaptează genul, ci abordează și alte elemente, precum societatea, politica, rasismul și chiar religia: Daredevil, Jessica Jones, Luke Cage și Iron Fist, care s-au adunat laolaltă pentru miniseria The Defenders. Acordul a fost extins și pentru propriul serial al unui anti-erou din povestea lui Daredevil, The Punisher. Publicul a primit cu opinii pozitive și Legion, singura colaborare dintre Marvel și FX. Sfârșitul de deceniu aduce însă o schimbare în strategia Marvel, care va produce seriale doar pentru noua platformă Disney+, având în plan lansarea – pentru moment – a unui număr de opt seriale MCU pentru anii 2020-2021, având drept protagoniști nume cunoscute precum Falcon, Winter Soldier, Hawkeye, Loki, dar și figuri noi: Moon Knight, She-Hulk și Ms. Marvel.

Crisis_on_Infinite_Earths_(Arrowverse)_posterDC s-a orientat către Greg Berlanti și postul CW pentru a aduce pe micul ecran super-eroi din benzile pe care le produce: succesul pe care l-a înregistrat Arrow a dat naștere așa-zisului Arrowverse, un univers exclusiv pe TV din care mai fac parte și The Flash, Supergirl, Legends of Tomorrow și Batwoman. Anual, personajele din Arrowverse se reunesc pe parcursul mai multor episoade pentru a salva lumea de o „criză” comună. DC și-a lansat propria platformă de streaming în 2018, anul în care a lansat, tot în colaborare cu Berlanti, Titans, urmat de spin-off-ul Doom Patrol în 2019, ambele generând recenzii pozitive din partea criticilor și în special de către public. HBO a pătruns și pe această piață prin lansarea serialului Watchmen, o reinterpretare-sequel a romanului grafic al DC Comics, considerat printre cele mai bune cărți din toate timpurile. În anii următori, DC va continua parteneriatul cu CW pentru Stargirl, având în plan și lansarea unor seriale pentru viitoarea platformă HBO Max.

Marvel și DC par a monopoliza piața, însă jucători precum Netflix și Amazon au demonstrat că nu au nevoie de sprijinul lor pentru a-și crea propriile povești cu super-eroi din benzi desenate, iar o tendință ce s-a manifestat spre sfârșitul acestui deceniu este orientarea către edituri mai puțin cunoscute. Astfel, au rezultat seriale precum The Umbrella Academy și The Boys, care au devenit preferatele fanilor genului, fără să poarte sigla unuia dintre cei doi coloși.


Cum a schimbat Netflix o industrie

House of Cards_Netflix_S6_PImpactul dramatic al Netflix asupra industriei de divertisment și asupra consumului de materiale video nu poate fi contestat. Iar evoluțiile tehnologiei și digitalizarea a afectat chiar compania în sine: ceea ce a început ca un serviciu de închiriere DVD-uri prin poștă a ajuns să fie un jucător foarte important în divertismentul la domiciliu. Compania este deseori asociată cu perturbări digitale în ceea ce privește efectul asupra industriei de film și televiziune, transformarea modelelor tradiționale de distribuție de producții cinematografice și redimensionarea consumului de divertisment.

Netflix nu încearcă să ofere conținut orientat către o singură nișă, ci adoptă o strategie de nișă conglomerată, dezvoltând programe pentru grupuri de interese diferite: seriale complexe, cu acțiune complicată (House of Cards), seriale de acțiune cu super-eroi (colaborarea cu Marvel), seriale horror/SF (Stranger Things), „dramedii” (Orange Is the New Black), show-uri de comedie, sitcomuri, concerte, filme de artă și filme exclusive cu actori premiați (recentul The Irishman). Platforma de video streaming s-a lansat în 2007, iar în martie 2011, Netflix a început să comande și să achiziționeze conținut original pentru portofoliul său, începând cu drama politică House of Cards, care a avut premiera în februarie 2013. La sfârșitul anului 2011, Netflix a preluat două sezoane ale serialului Lilyhammer și un al patrulea sezon al sitcomului Arrested Development. În 2013, studiourile DreamWorks Animation și Netflix au produs filmul pentru copii Turbo Fast, iar Netflix a devenit de atunci un distribuitor important al producțiilor animate pentru copii. În noiembrie 2013, Netflix și Marvel Television au anunțat un acord de cinci ani pentru a produce o serie de conținut cu tematică specifică – seriale bazate pe benzile desenate produse de Marvel: Daredevil, Jessica Jones, Iron Fist și Luke Cage. Cooperarea dintre Netflix și Marvel s-a încheiat în 2019, ca urmare a lansării unei platforme de streaming proprii a Disney, însă producțiile realizate vor fi în continuare disponibile pentru vizionare prin Netflix. Portofoliul de conținut original al Netflix a crescut dramatic în anii următori și este în continuă expansiune. Pentru creatori, faptul că Netflix nu impune timpi standard de rulare și nu limitează în vreun fel durata episoadelor sau a sezoanelor, înseamnă un grad de libertate creativă de care se bucură nume mari ale industriei, precum Ryan Murphy, Shonda Rhimes sau Julie Plec. Dar impactul pe care îl are streamingul nu se referă strict la conținutul original, nou. Pentru un serial finalizat, listarea pe o platformă online îi asigură perpetuarea și, uneori, prosperitatea, cum este cazul Breaking Bad, care a revenit în atenția publicului și prin intermediul filmului El Camino. În alte cazuri, Netflix a fost metoda prin care serialele anulate prematur au revenit la cererea și presiunea fanilor: Lucifer, YOU, Designated Survivor, Gilmore Girls și altele.

Efectul pe care l-a avut Netflix nu a fost numai asupra industriei în sine, ci și asupra consumatorului de conținut. Binge-watching-ul („vizionarea-maraton”) este o practică de vizionare de conținut video pentru o perioadă lungă de timp. De-a lungul deceniului, a devenit un adevărat fenomen cultural și a reprezentat cea mai mare diferență dintre televiziunea clasică și streaming: nu posturile decid ce să vadă telespectatorul, ci individul își alege ce, cât, când, unde și cum să vizioneze. Privind în ansamblu oferta pe care Netflix o pune la dispoziție abonaților săi, se poate constata că platforma a abordat toate genurile, toate formatele, toate categoriile de public, iar expansiunea internațională a însemnat și lansarea de producții în alte limbi decât engleza, precum și filme care au fost recunoscute de critici și public prin acordarea de distincții – inclusiv la Premiile Academiei Americane de Film (Oscarurile) și la cele mai mari festivaluri din industrie, precum Cannes sau Veneția. În 2018, peste 5 500 de titluri puteau fi urmărite pe platformă la nivel global, dintre care trei sferturi filme, iar restul seriale TV cu multiple sezoane.

Într-o epocă în care branduri din toate industriile, în special cea media, încearcă să prezică ce se va consuma în continuare și să creeze recomandări personalizate, Netflix înțelege necesitatea de a inova constant. Privind compania în prezent, aceasta s-a schimbat drastic de la forma sa originală – adaptarea la noile tehnologii și prezicerea tendințelor conduc irevocabil la definirea și perturbarea industriei. Efectul Netflix s-a făcut simțit în cadrul mai multor industrii, dar cel mai mare impact este resimțit în film și televiziune, reprezentând o mișcare către un conținut video care este practic pus în fața consumatorului, fiind mai convenabil și mai personalizat, demonstrând că acesta dorește produse ușor de utilizat și adaptate pentru a se potrivi preferințelor sale. În decurs de doar un deceniu, Netflix a crescut de la un serviciu video cu 7 milioane de abonați din SUA, la o adevărată platformă media ce funcționează pe o piață globală, cu peste 158 de milioane de abonați în întreaga lume (octombrie 2019). Numerele impresionante și fenomenul social au determinat și marile studiouri de la Hollywood să intre pe această nișă de distribuție, deși Netflix nu a fost primul astfel de serviciu (Amazon Prime Video se lansase deja în 2006):

  • Hulu, deținut de ABC-Disney și Comcast, compania-mamă a NBC-Universal, a apărut în 2008;
  • HBO a lansat HBO Go și HBO Now în 2010, respectiv 2015, urmând ca întreg portofoliul Warner Bros. să ajungă pe viitoarea platformă HBO Max în mai 2020;
  • CBS a lansat All Access în 2014;
  • compania de benzi desenate DC (deținută de Warner Bros.) și-a creat propria platformă în 2018, sub numele de DC Universe;
  • Apple a pătruns pe piața de distribuție online în 2019 prin Apple TV+;
  • cea mai recentă lansare a fost a gigantului Disney, reunind un număr impresionant de producții pe platforma Disney+;
  • tendința se va extinde și în deceniul următor, atât HBO Max, cât și NBC-Universal (prin Peacock) anunțând lansări pentru primăvara anului 2020.

Impactul Netflix asupra modului în care se consumă conținut online este incontestabil, iar la 12 ani de la lansare, se poate afirma că Netflix a schimbat pentru totdeauna industria media.


Clasicele

Există seriale care nu numai că își câștigă fani devotați, ci își obține renumele într-un asemenea mod încât generează un trend, ori care rulează pe TV atât de mult timp, încât este imposibil ca măcar să nu fi auzit de ele, devenind o obișnuință în grilele posturilor TV. Sunt seriale clasice, care au rezistat timpului, cu fani devotați care ar urmări serialul oricâte sezoane ar avea.

greyAstfel, conceptul de dramă medicală nu poate exista fără Grey’s Anatomy. Unul dintre cele mai longevive seriale de la ora actuală, producția creată de Shonda Rhimes a depășit record după record, menținându-se drept un exemplu de stabilitate dar stârnind în permanență interesul publicului cu cazuri medicale ieșite din comun ori evenimente tragice, care sparg rutina serialului și îl fac real și uman. Și-a pus amprenta asupra genului și asupra peisajului TV într-un mod cum niciun alt serial nu a mai făcut-o, rulând de peste 14 ani. Grey’s va intra în noul deceniu cu sezonul cu numărul 16, depășind pragul de 350 de episoade, iar postul nu și-a exprimat intenția de a-l încheia prea curând.

În mod similar, conceptul de procedural nu poate exista fără seriale precum NCIS sau Criminal Minds. Cele două au fost precursoarele unui gen care va prezenta mereu interes printre telespectatori, bazându-se pe clasica rețetă a investigațiilor de poliție, având drept punct de plecare personaje ce se dezvoltă prin intermediul acestor acțiuni. Formatul a fost multiplicat, reimaginat, adaptat și combinat în multe alte seriale, însă niciun altul nu a reușit să se mențină cum au făcut-o cele două producții CBS. Astfel, NCIS s-a aflat constant de-a lungul deceniului printre primele trei cele mai urmărite seriale de către audiența americană, apropiindu-se de pragul de 400 de episoade în 17 sezoane, în timp ce Criminal Minds se va încheia în 2020 cu cel de-al 15-lea sezon.

Și tot în mod similar, nu pot exista vampiri fără The Vampire Diaries. Serialul care a relansat complet genul, aducând în poveste elemente de young adult și bazându-se pe cărțile scrise de L. J. Smith, a reușit să schimbe complet percepția publicului asupra unui personaj mitologic mai degrabă specific genului horror, păstrând totuși o cantitate importantă de elemente supranaturale. TVD a făcut vampirii sexy și ispititori, i-a umanizat și dezumanizat în repetate rânduri, creând fire narative care au stârnit atenția publicului timp de 8 sezoane și 171 de episoade și fiind punctul de plecare pentru alte două seriale.

Iar supranaturalul nu poate exista fără Supernatural, un alt exemplu de longevitate în ceea ce privește serialele TV. Povestea fraților Winchester și aventurile lor care depășesc orice imaginație au devenit un clasic al genului, aducând noutate prin elemente de fantasy urban, mister și suspans. În 2016, Supernatural a devenit cel mai longeviv serial fantasy din istorie, iar cel de-al 15-lea sezon – și ultimul – se va încheia în 2020, depășind pragul de 300 de episoade.


O nouă generație de comedii

Vremurile în care sitcomurile clasice cu râsete preînregistrate pe fundal ori filmate cu public au apus. Un nou val al comediei de televiziune se conturează printre producțiile pe care le propun posturile TV ori platformele de streaming: comediile negre, de regulă centrate pe un singur personaj, cu puternice elemente dramatice, fără sau cu puține elemente care țin de amuzamentul propriu-zis. Aceste seriale nu își propun să te distreze și să te facă să râzi cu gura până la urechi, ci vor să pară familiare, să fie o relatare fidelă a vieții cotidiene, cu toate situațiile ei umorisitco-tragice. Și tocmai aceste tipuri de producții au prins bine în special în rândul criticilor de televiziune și scriu acum un nou capitol în ceea ce servește drept comedie TV. Zona televiziunilor broadcast încearcă să păstreze totuși formatul de sitcom, afundându-se în reboot-uri, remake-uri și continuări, însă rețeta devine depășită. Cele mai cunoscute și apreciate sitcomuri din ultimii ani s-au terminat în decursul acestui deceniu – The Big Bang Theory, The Office ori Parks and Recreation, în timp ce Modern Family, care este printre cele mai premiate comedii la Emmy-uri, va ajunge la final în 2020.

fleabagPhoebe Waller-Bridge (producător executiv al Killing Eve) a creat una dintre cele mai apreciate comedii ale deceniului, inspirată de propria piesă de teatru. Serialul – de doar două sezoane, realizate pentru BBC și Amazon Prime Video – nu aduce nicio inovație din punct de vedere al subiectului propriu-zis. Fleabag este povestea unei femei de trezeci-și-ceva de ani și relatează trăirile acesteia în Londra zilelor noastre, însă scrise extrem de inteligent, cu istețime și talent excepțional. De la spargerea celui de-al patrulea zid, la personajele mai degrabă antipatice, dar memorabile, Fleabag te invită la o introspecție și o discuție despre credință și încredere, despre iubirea de sine și despre cât de importante sunt persoanele care te iubesc. Este un serial care evocă tragedia unei pierderi a cuiva drag, a modului cum facem față durerii și îți dă speranță, abordând curajos elemente de umor negru cu greutate emoțională.

Un alt exemplu de comedie care scrie istorie prin modul cum abordează un subiect sensibil și cu implicații precum rasismul este creația lui Donald Glover pentru FX, Atlanta. Este genul de serial pentru care producătorii, scenariștii și echipa creativă și-au asumat riscuri și, mai important, li s-a permis să își asume aceste riscuri. Glover a vrut să ofere publicului o viziune fără compromisuri asupra vieții, în special asupra vieții populației de culoare, iar ceea ce face din Atlanta unul dintre cele mai bune seriale ale deceniului este amalgamul de povești, fără să respecte în mod deosebit un fir narativ.


Regele a murit. Trăiască regele!

Un deceniu se sfârșește și un altul începe, iar televiziunea va continua să exercite o mare influență asupra consumului de conținut video și asupra industriei de entertainment în ansamblul ei. Streamingul va continua să joace un rol esențial în modul cum consumăm divertisment, iar producțiile – atât cele din portofoliile originale ale platformelor online, cât și cele difuzate prin metode clasice – vor fi tot mai diverse și vor explora teritorii nedescoperite încă, păstrând totuși o oarecare doză de familiaritate, astfel încât să se mențină totuși ancorate în realitate. Niciun astfel de furnizor nu se va specializa – va exista o gamă largă de producții, pentru toate gusturile și de toate genurile, iar ceea ce se difuzează pe un post TV va fi disponibil spre vizionare și pe ecranele calculatoarelor, telefoanelor și tabletelor. Industria TV a devenit și va continua să progreseze drept o piață globală, similar cu producțiile pe care le vedem în cinematografe. Iar sinergiile dintre ceea ce vedem la cinema și ceea ce vedem acasă vor fi tot mai accentuate, alimentate în special de planurile pe care le au Marvel și DC în viitorul apropiat, de dezvoltare a universurilor create anterior.

Deși nu este o tendință care să reprezinte o rețetă universală a succesului, continuările, remake-urile sau reboot-urile nu vor înceta să apară, unul dintre cele mai așteptate seriale ale noului deceniu – și una dintre cele mai scumpe – fiind o producție Amazon care va readuce la viață universul Lord of the Rings. Un nume cel puțin la fel de așteptat din același gen fantasy va fi unul dintre prequel-urile pe care HBO le plănuiește pentru Game of Thrones, confirmat deja de către post: House of the Dragon. Vor continua să fie o sursă de inspirație și opere lansate anterior, fie că vorbim despre cărți (The Outsider, de Stephen King), benzi desenate, filme (Snowpiercer) sau chiar jocuri video (Halo).

Cele mai multe seriale care au scris povestea TV a acestui deceniu – Game of Thrones, Breaking Bad, Fleabag – au ajuns la final, urmând să facă loc altor titluri care să scrie o pagină de istorie a televiziunii. Vor exista seriale la fel de bune, mai bune, seriale care își vor avea locul lor în tot mai vastul peisaj de entertainment și care vor câștiga fani tot mai înfocați. Fiindcă epoca de aur a televiziunii abia începe.

-B

2 thoughts on “Un deceniu de seriale

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s