Din dorința de a păstra statu-quo-ul vieții noastre de zi cu zi, preferăm să amânăm decizii care ar putea să ne scoată din rutina plăcută ori care ar schimba definitiv relațiile pe care le avem cu cei din jur. Preferăm slow burn-ul, ritmul lent al lucrurilor, într-o completă antiteză cu viteza amețitoare a vieții, parcă din dorința de a compensa cumva, de a găsi un confort în haosul general. Câteodată, însă, nu avem de ales, lucrurile ne scapă se sub control și ne trezim în fața faptului împlinit. Sau, și mai rău, câteodată este prea târziu.

Amelia, de exemplu, amână momentul în care ar trebui să îl anunțe pe Link despre faptul că sunt șanse mari ca viitorul copil să aibă o superbă nuanță roșcată a părului și, eventual, ochi albaștri. Când se decide asupra mărturisirii, într-o situație previzibilă, Link se gândește și se răzgândește: dacă în primă fază acesta pare relaxat și se pliază repede pe ideea că nu ar putea fi tatăl copilului, ulterior, în urma discuțiilor pe care le-a avut cu Jo, devine sceptic și îi cere Ameliei să facă totuși testul de paternitate, deoarece sunt multe „părți” implicate în… sarcină? Uneori, iubirea nu e suficientă. Cel puțin nu cât genetica.

Există o explicație logică pentru care bărbații au speranța de viață mai mică decât femeile. Teoria se confirmă chiar în episod: Jo, Link și Jackson se văd nevoiți să scoată un pește toxic din esofagul, respectiv să îi repare mâna (zdrobită de portiera taxiului) unui bărbat mult prea entuziasmat de petrecerea burlacilor pe care i-au organizat-o prietenii săi. Ceea ce îl determină pe Link să se răzgândească cu privire la deschiderea cu care a primit vestea de la Shepherd este viitoarea soție a pacientului, care îl vizitează pe acesta, hotărâtă în sfârșit să anuleze căsătoria, incidentul fiind picătura care a umplut paharul sau, după spusele ei, mai degrabă oceanul de decizii proaste pe care le ia logodnicul său. Când cineva îți arată în repetate rânduri cine este cu adevărat, la un moment dat va trebui să îl crezi.

Iminenta relație (sau pseudo-relație, la cum au început lucrurile) dintre Cormac și Meredith începe cu pași timizi, un slow burn, după ce se contrazic cu privire la o intervenție pe care trebuie să o efectueze asupra unui tânăr cu grave probleme la plămâni, iar Hayes descoperă că acestea sunt cauzate din cauza vapării. Evident, tatăl pacientului nu știa că fiul său – un înotător profesionist care promite – are astfel de vicii, iar întreaga poveste se transformă într-o campanie anti-vapat, al cărei amfitrion este chiar Cormac, el însuși tatăl a doi tineri băieți predispuși la a-și periclita viața prematur. Hayes și Grey se contrazic asupra procedurii, cum le stă bine oricărui cuplu în stadiile incipiente. Mai mult decât atât, Cormac îi explică lui Mer că a mai avut o astfel de polemică în trecut, cu o anume Yang, șefa unui anumit institut. Mer este consternată și preferă să păstreze pentru ea relația cu Cristina.

Maggie amână momentul reintegrării sale în societate, căci preferă să se scalde în propria stare depresivă, din care încearcă să o scoată chiar tatăl Richard, care se folosește de o rețetă ce îmbină clătitele și nostalgia ca să își ajute fiica să proceseze sentimentele mixte pe care le trăiește Pierce. Situația nu este atât de dramatică pe cât a fost prezentată în episodul anterior (de fapt, întregul episod este mult mai puțin dramatic în comparație cu primul din acest an), căci orice medic are asigurare de malpraxis, iar situația verișoarei sale era gravă chiar dinainte de a ajunge la Grey Sloan. Webber îi deschide ochii lui Maggie și o scoate din situația în care s-a pus singură, însă relația acestuia cu Catherine pare să fi ajuns într-un punct critic.

DeLuca este în impas – apelează la șefa Bailey pentru un consult postoperator al unei paciente căreia i-a scos apendicul, însă care nu se recuperează așa cum ar fi trebuit. Donna este mama singură a doi copii, capul unei familii trecute prin greutățile vieții, ceea ce pune presiune mare pe Andrew, care se vede nevoit să se folosească de toate resursele de care dispune pentru a ajunge la sursa problemei pacientei sale. Bailey se lovește de replicile acide ale lui Koracick, dar care dă din nou dovadă de umanitate și empatizează cu situația sa.

Amânăm mult prea multe. Și de multe ori, e prea târziu.

-B