[CRONICĂ] Grey’s Anatomy – 16×20 ‘Sing It Again’

În penultimul episod din acest sezon scurtat prematur, toate eforturile și atenția se îndreaptă către Richard Webber. Acesta nu a fost în stare să își termine prezentarea dispozitivului său revoluționar, fiind escortat de către Maggie și dus la spital, după care a fost transferat via Fox Airlines la Seattle.

Richard nu e bine. Episodul psihotic manifestându-se în public, acesta a ajuns ținta glumelor de pe internet, însă colegii și foștii săi elevi iau în serios problemele lui Webber, sub coordonarea Mirandei, care a strâns trupele – cele mai strălucite minți din Grey Sloan – în încercarea de a descoperi ce s-a întâmplat cu Webber. Evident, s-a pus în discuție și istoricul medical al acestuia: o apendicită, o tumoră pe creier și electrocutarea – a trecut prin multe Webber, însă pierderile de memorie, schimbările comportamentale, gesturile haotice, halucinațiile și tremurul nu sunt semne încurajatoare. Koracick pune întrebarea la care ne gândeam cu toții: ar putea fi Alzheimer? Meredith demontează această opțiune, deoarece a fost martorul acestei boli timp de mulți ani și, zice ea, nu se manifestă astfel. Richard ajunge la ceea ce crede el că este Seattle Grace, vizibil iritat de toată atenția care i se acordă. Cum nici RMN-ul nu arată nimic ieșit din comun și Richard nu și-a pierdut din flerul chirugical, cercetarea continuă în pas accelerat, la care se adaugă și presiunea lui Catherine, care se simte nervoasă, neputincioasă și regretă deciziile anterioare pe care le-a luat cu privire la relația sa cu Richard. Într-un moment de halucinație extremă, acesta părăsește patul de spital și ajunge în locul pe care îl cunoaște cel mai bine: sala de operații. Este găsit la timp de Mer, care îl oprește din a se automutila, crezând că este pe cale de a efectua o operație. Grey îl privește în ochi, iar acesta i se adresează lui Mer ca „Ellis”. Iar Catherine este „Adele”, moment în care soția lui Webber cedează, iar colegii lui sunt siderați și șocați că îl au în fața ochilor pe Rochard Webber.

Acest sezon ne-a arătat ocazional câte o mostră de umanitate din figura inumană a lui Koracick. Iar episodul curent o face mai mult decât oricare altele din trecut: pus față în față cu fosta lui soție și cu copilul acesteia, Tom îngheață. Un val de amintiri îi înlemnesc privirea, căci Guthrey seamănă izbitor cu David, fiul pe care aceștia l-au pierdut la vârsta la care se află Guthrey acum. Mai mult decât atât, acesta are nevoie de o intervenție neurochirurgicală complexă, iar Tom nu se vede în stare să o efectueze, motiv pentru care pasează operația către o foarte însărcinată Amelia. Spre finalul intervenției, Shepherd intră în ceea ce crede ea că este travaliu, motiv pentru care îi bagă mințile în cap lui Koracick, care se vede nevoit să preia ștafeta și să încheie intervenția, însă nu cu emoții. Vizibil afectat de faptul că mai poate pierde un al doilea David, acesta se blochează în timpul unei situații critice și este nevoie de vocea liniștitoare a lui Teddy ca Tom să ducă la bun sfârșit operația – ceea ce spune mult despre relația dintre cei doi.

Așadar, de unde cântă muzica? De la o pacientă. Link și Owen au de-a face cu un caz care a pornit de la o carte care a căzut pe piciorul unei femei. Operația a decurs fără probleme, însă post-chirurgical, femeia începe să cânte toate frazele pe care le rostește. După un consult neurologic ce nu dezvăluie nimic neobișnuit, cei doi pun starea pacientei pe seama anesteziei. Eforturile lor se opresc, însă, aici, spunându-i soțului pacientei melodioase că probabil e doar temporară starea acesteia. Sau va trebui să se obișnuiască cu ideea, căci era foarte aproape de a o pierde.

DeLuca se gândește că este un moment bun să ignore ordinele directe ale lui Bailey și intervine în eforturile pe care le depun colegii săi în a găsi un diagnostic pentru Richard, iar Meredith se vede nevoită să accepte ajutorul său, căci, după toată durerea cauzată de atâția oameni pe care i-a pierdut, Grey nu vrea să repete aceleași greșeli și cu Richard.

Ce bine ar fi să învățăm din greșeli la timp, nu?

-B

———

PS: Stați acasă, spălați-vă pe mâini și păstrați-vă măcar o doză mică de optimism.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s