Dacă episoadele anterioare au închis o parte din poveștile care au rămas neterminate din cauza bruștei întrerupei a celui precedent și au deschis „sezonul cu COVID”, în episodul de față, noul virus care a schimbat stiluri de viață întru totul capătă un rol și mai important în Grey’s, mai ales prin prisma faptului că însăși personajul titular a contactat noul coronavirus.
După cum bănuiam, Meredith este pusă la orizontală de COVID-19 și, deși în primă fază pare că nu are o formă medie a infecției, starea ei se agravează gradual, într-atât de sever încât o Maggie la limita suportabilității refuză să mai fie medicul ei curant, preferând să îi fie sora de care are nevoie mai mult decât oricând, lăsându-i pe Teddy și pe DeLuca să se ocupe de partea medicală. CT-ul nu este tocmai încurajator, iar Mer cade constant în stări de somnolență, momente în care se regăsește pe plaja unde îl vede pe Derek și unde încearcă să aibă un dialog cu acesta, chinuindu-se să găsească o explicație, sau mai degrabă un rost în toată această situație – fiindcă ea știe că totul se întâmplă cu un motiv. Derek îi spune că o așteaptă, atunci când va fi cazul, pesemne că încă nu este momentul ca Mer să fie răpusă – tocmai de un virus – dar lupta va fi una lungă și grea.
Cum Meredith nu lasă în urmă numai o adevărată moștenire științifică, ci și o familie, e nevoie de un scurt reminder ca aceasta să aibă motive să lupte: cei trei copii ai săi, supravegheați de Amelia și Lincoln. Mai mult decât atât, Bailey îi aduce aminte și că are în vigoare o serie de reguli ușor absurde cu referire la ceea ce se va întâmpla în cazul în care Grey va fi în incapacitatea de a lua decizii. Alex rămăsese persoana desemnată în cazul în care i se va „prăji creierul”, însă în situația actuală este imperios necesară desemnarea unui alt contact. Meredith le elimină din start pe cele două surori, considerându-le mult prea sentimentale și incapabile de a opri aparatele, motiv pentru care îl alege pe Webber ca împuternicit.
Richard este în plin proces de așezare a coroanei de șef al șefilor, făcând un schimb de atribuții cu Koracick, pe care îl însărcinează cu traning-ul noilor rezidenți – pentru moment, am și uitat că un nou sezon înseamnă că avem parte de noi rezidenți – pe care nu îi cunoaștem prea bine, însă remarcăm prezența unui duo mamă-fiică, Ortiz, cu un accent ceva mai deosebit pe mama Ortiz, care nu se ferește să ia decizii ce par a fi mai degrabă de competența unui medic superior. Koracick nu se arată foarte încântat de noul său job și, evident, în stilu-i caracteristic, îi expediază rapid pe cei mai slabi de înger – de fapt, Tom este chiar o paria a spitalului, fiind respins de cea mai mare parte a colegilor săi, iar cea care vrea să se apropie de el, Teddy, este respinsă de către el însuși, Koracick încâ având sentimente pentru cea care i-a frânt inima. Mai mult decât atât, Tom devine al doilea medic din Grey Sloan diagnosticat cu COVID-19, dar asimptomatic. Rezidenții sunt asfel preluați de cel care știe cel mai bine cum să motiveze viitorii medici din Grey Sloan, Webber aducându-i pe tineri în sala de operații, așa cum a procedat și cu generația lui Grey și a tuturor celor care au urmat după.
Grey’s nu s-a ferit niciodată să includă scene mai picante, dar au fost tot mai rare în ultimii ani. Sezonul acesta pare că recuperează din acest punct de vedere, căci după ce am avut parte de două scene ceva mai fierbinți în premiera de săptămâna trecută (a se vedea „stimularea” dintre Amelia și Lincoln, respectiv Nico și Schmitt), de data aceasta asistăm la un striptease cu distanțare socială între primii doi, iar unul din pacienții non-COVID este un psiholog specializat în sexologie, care și-a mutat activitatea în online și este mai de succes ca niciodată – căci, nu-i așa, lumea stă mai mult în case și descoperă anumite… probleme în viața de cuplu. Lincoln, Avery și Helm îi repară mâna fracturată după un accident de bircolaj, timp în care se conversează asupra performanțelor pe care le promite domnul terapeut (de 37 de ori!!!).
Cum paradoxal, raritățile sunt la ordinea zilei pentru Grey’s, tot din seria pacienților non-COVID, ajunge în Grey Sloan o tânără cu o sarcină extrauterină hepatică. Carina, Jo și Bailey încearcă să salveze fătul atașat de ficat, preluat ulterior de Hayes, iar povestea tinerei are final fericit.
Revenirea la normalitate este ceea ce își doresc miliarde de oameni în acest moment, însă cine este cu adevărat pregătit pentru o nouă criză? Situațiile critice, momentul în care duci umanul la extrem, în care acesta se lovește de limitele pe care credea că le are – toate astea formează caractere, pregătesc oamenii pentru ce e mai rău, lucru ce nu poate fi învățat din niciun manual. Niciunul din noi nu am fost pregătiți în totalitate pentru situația actuală – și asta este încă o dovadă că „normalitatea” e o utopie.

– B