[CRONICĂ] Grey’s Anatomy – 17×04 “You’ll Never Walk Alone”

Un episod care se intitulează ”You’ll Never Walk Alone”, în condițiile în care situația lui Meredith nu se îmbunătățește – ba chiar ajunge într-un stadiu grav al bolii, în care nici măcar nu mai e conștientă –, vrea să accentueze cât de mult avem nevoie de oamenii din jurul nostru și cât de mult ne definim în funcție de relațiile pe care le întreprindem cu cei cu care ne intersectăm ocazional, dar mai ales cu cei care rămân – o parte atât de importantă din drumul oricăruia prin viață.


În acest sens, deși Meredith este inconștientă pe patul de spital, în așteptarea deciziei lui Webber, care e nevoit să aleagă dacă să o includă pe Grey într-un studiu clinic pentru pacienții cu forme severe de COVID-19, viziunile acesteia pe plaja pe care anterior l-a revăzut pe Derek sunt mai active decât oricând. Ni s-a promis o altă persoană din trecutul acesteia încă din clipul promo pentru acest episod. Aș fi pariat pe Lexie Grey, însă cel care și-a făcut apariția pe malul oceanului a fost nimeni altul decât George O’Malley, „007”. Ultima dată l-am văzut pe George în ultimul episod al sezonului 5, acum 11 ani, când a fost victima unui accident cumplit de autobuz, salvând viața unei femei, dar sacrificându-se pe sine însuși – țin minte și acum scena în care O’Malley, cumplit de desfigurat, îi descrie cu degetul în palmă lui Mer „007”, într-unul dintre cele mai șocante momente din istoria televiziunii.

Conversația dintre George și Meredith aduce elemente din stilul clasic Grey’s: cei doi vorbesc despre dor, despre regret, despre cei care le-au fost alături, despre amintiri și despre viitor – despre ceea ce e de făcut de acum încolo. George îi transmite lui Mer că i-ar fi plăcut să mai rămână prin preajmă, sugerându-i într-o oarecare măsură că încă nu e cazul să se alăture lui și lui Derek pe plajă. Într-un mod ușor hilar, Meredith îi „transmite” lui Webber că încă nu e dispusă să arunce prosopul, motiv pentru care Richard decide înscrierea lui Grey în studiul clinic, spre mulțumirea și ușurarea lui Andrew și Teddy, medicii ei curanți.

Revine tematica rasială pe holurile Grey Sloan, în momentul în care la Urgențe ajunge din nou un fost pacient al lui Hunt, diagnosticat greșit de acesta. Pacientul, de origine asiatico-americană, suferă de o afecțiune întâlnită cu precădere în rândurile celor de această etnie, iar Owen este de-a dreptul șocat că a ratat o astfel de situație, refuzând să creadă despre sine însuși că are și cea mai mică urmă de rasism în propria-i persoană. Cel care, în cele din urmă, îl confruntă este, evident, Kim, alături de o nouă rezidentă, Tseng. În urma acestui incident, Hunt caută confirmare la Miranda, care nu numai că îl determină să își accepte greșeala, ci îl atenționează că standardele nu sunt valabile pentru toată lumea – tiparele nu se potrivesc tuturor, iar el, în calitate de șef al Urgenței, trebuie să vadă dincolo de aparențe și să cerceteze, să se adapteze, să deschidă ochii mai mult – cumva cred că această aluzie trece dincolo de protocolul medical – oamenii în general trebuie să știe că standardele sunt un mit, tiparul social nu poate fi aplicat oricui sau tuturor, iar orice alegere trebuie respectată.

Cu toate acestea, persona non grata Koracick pare că nu mai are pe nimeni de partea lui. Depistat COVID-pozitiv, acesta este trimis acasă, unde studiază îndeaproape pandemia și modul acesteia de răspândire prin intermediul unui popular joc video. Singura care vine să îl viziteze, deși în prima fază în scop medical, este Helm, cumva fericită că Tom nu este într-o stare gravă, iar aceasta o alertează pe Teddy că starea de bine a acestuia este doar o aparență, ceea ce a și fost, în cele din urmă.

Grey’s nu se poate abține să nu își combine în fel și chip personajele, iar specialistul în această arie este Avery, care ajunge într-un soi de prietenie cu beneficii cu Jo, mascată cu tot felul de termeni de genul „pansament emoțional” ori „reglementări ale guvernului olandez” (Schmitt cercetează ordonanțele… sexuale ale autorităților europene, aparent), cei doi fiind de acord că niciunul din ei nu e pregătit pentru o nouă relație. Dar, chiar și în mijlocul unei pandemii globale, avem nevoie de oameni, iar episodul vrea să sublinieze această necesitate, elaborând și celelalte povești de cuplu: Maggie și Winston, care își duc relația exclusiv prin intermediul ecranelor și al camerelor, precum și Amelia și Link, care fac față în moduri diferite crizelor internalizate și externalizate, dar care ajung cumva la un consens.

Dar lupta continuă.

-B

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s