[CRONICĂ] Grey’s Anatomy – 17×06 “No Time for Despair”

Așa-zisa „furtună de citokine” – sau, cu alte cuvinte, un overload al răspunsului imunitar declanșat de organismul uman – este un alt element pe care Grey‘s îl aduce în prim-plan în contextul pandemiei COVID-19, inspirându-se din simptomatologia cazurilor grave de pacienți infectați cu noul coronavirus, iar victima acestei furtuni propriu-zise este Mer, care aproape că își revine complet, dar efortul de a salva o viață o lasă pe ea însăși fără suflare, motiv pentru care cade din nou într-o stare de inconștiență, iar semnele ei vitale nu arată tocmai bine.

Cât despre furtuna la figurat… toți ceilalți au de confruntat haosul care se dezlănțuie în Grey Sloan Memorial după ce Seattle Pres. nu mai poate primi pacienți din cauza numărului tot mai mare de infectați – da, Grey‘s seamănă al naibii de mult cu realitatea în 2020, și de data aceasta nu mai vorbim doar de realitatea sistemului medical de la americani, ci de peisajul medical universal – o criză sanitară fără precedent, care solicită la maxim sistemele medicale de pe tot globul.

Showrunner-ul Vernoff continuă cu evenimentele de tip crossover, unind acțiunea din Station 19 cu evenimentele din Grey Sloan Memorial, iar ultimul episod al anului reprezintă ocazia perfectă pentru o nouă astfel de conexiune inter-seriale – mai exact, două tinere de culoare ajung la unitatea de primiri urgențe în urma unui incendiu provocat chiar de ele însele, ca să poată evada după ce au fost răpite de ceea ce ar putea fi un traficant de ființe umane. Este adus din nou în discuție elementul rasial, privit din mai multe perspective:

  • Pe de o parte, cele două victime, care nu fac decât să spună adevărul, dar societatea le privește cu ochi sceptici;
  • Pe de altă parte, din perspectiva agresorului, care se bazează pe faptul că societatea le privește pe victime cu ochi sceptici și „doar nu o să creadă două copile”, care, pe deasupra, sunt și victime ale rasismului în general atunci când vine vorba de protecția poliției;
  • Și, pe de altă parte, sunt cei care privesc din exterior și care au un anumit grad de implicare în conflict: Avery, care plătește cauțiunea mamei uneia dintre victime, reținută pentru o altercație cu un polițist la locul incidentului; Owen, care se comportă neprofesional cu agresorul, dar care este nevoit să îi salveze viața după ce acesta face un atac cerebral; și, în fine, Maggie, care ajunge la limita disperării – virusul, Meredith, moartea din jur, acum și două victime de culoare – toate astea sunt prea mult pentru ea și își exprimă expansiv frustrările legate de neputință, nedreptate și lipsa de reacție a celor care au depus un jurământ.

Deși agresorul este destul de convingător, aflăm că face parte dintr-o rețea mult mai complexă de traficanți de carne vie, lucru confirmat prin apariția femeii despre care DeLuca a atras tuturor atenția la finele sezonului trecut. În primă fază, aceasta acuză dureri în urma unui asalt al aceluiași agresor și este preluată de Schmitt, dar Andrew o observă de la distanță și este hotărât să o urmărească, de data aceasta mult mai stabil psihic și cu o mai mare responsabilitate, iar Carina i se alătură în acest demers, pe care probabil îl vom vedea la bun sfârșit anul viitor.

De altfel, DeLuca o impresionează plăcut pe Bailey, șefa fiind surprinsă de cât de responsabil este acum Andrew, iar acesta, în schimb, îi mulțumește Mirandei că a fost una din puținele persoane care nu au renunțat la a-i vedea părțile bune, dincolo de psihozele pe care a fost nevoit să le înfrunte. Noul DeLuca are un program bine stabilit de somn, medicație corespunzătoare și doze suficiente de gândire rațională.

Însă rațiunea pare că dispăruse cu totul din fostul cuplu Owen–Teddy, iar povestea asta a ajuns într-un punct în care o finalitate e mai mult decât necesară. Deși este la limita suportabilității, având responsabilitatea de a salva-o pe Meredith și cumva similar cu frustrările lui Maggie, Teddy nu face decât să devină o bombă cu ceas, țipând la cine apucă (Helm) și considerând că problemele ei sunt cele mai grave de pe planetă. Până și Richard – campionul răbdării – este sătul de victimizarea perpetuă a lui Teddy, îndemnând-o să își asume greșelile pe care le-a făcut în viață. Ce e drept, devine obositoare povestea dintre Teddy și orice bărbat sau femeie de care este îndrăgostită săptămâna asta, motiv pentru care aceasta își asumă până la capăt – îi spune lui Owen că prima ei infidelitate a fost chiar Allison (numele unuia dintre copiii celor doi), de care a fost îndrăgostită, iar Owen realizează că niciodată nu a știut cine este cu adevărat Teddy, cândva cea mai bună prietenă a lui, și, mai mult, își dă seama că fiica lor a fost numită după o minciună. Pe scurt, planul de asumare al lui Teddy eșuează lamentabil.

Printre atâta moarte și frică, se întrevede și o rază de speranță și o sursă de umor: interacțiunea dintre Mer și Tom, amândoi infectați cu noul coronavirus, dar cumva optimiști împreună, întrecându-se între numărul de premii Catherine Fox și numărul de dăți în care au salvat-o pe Catherine Fox.

Situația fericită nu se dovedește a fi una de durată, căci starea lui Mer se agravează rapid, iar Teddy dă vestea Ameliei, Mirandei și lui Richard, iar cel din urmă, în calitate de împuternicit, ia decizia de a o conecta pe Grey la ventilatorul automat – plămânii lui Mer nu mai pot duce lupta cu virusul, iar aceasta ajunge din nou pe malul oceanului, așteptându-și parcă verdictul, oricare ar fi el.

-B

——

PS: Grey’s Anatomy revine pe 4 martie 2021, iar sezonul actual va fi compus din 16 episoade. Să aveți grijă de voi, sărbători cu bine și să ne recitim sănătoși în 2021!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s