Iată că încet-încet am ajuns și la finalul lui 2022, un an ce a venit cu noi provocări tocmai când începusem să ne bucurăm de noile libertăți recăpătate după doi ani de pandemie, incertitudine și lockdown-uri. Tensiunile sociale și politice au continuat să își facă loc în scenariile titlurilor lansate pe micul ecran, și mai mult, jocurile au trecut și la nivel managerial, cunoscând deja cu toții situația The CW și HBO Max (HBO Discovery?). Însă, acum înainte de final de an și în ajunul Ajunului vă invităm la o nouă ediție de Festivus. O tradiție pe care am început-o cu ani în urmă în perioada TvBlog și pe care am decis să o păstrăm pentru simplul fapt că în fiecare an ni se oferă motive peste motive, mai ales în lumea serialelor. Adaptând Festivus la tematica noastră, vă invit să vă exprimaţi toate dezamăgirile din 2022 legate de seriale: anulări, seriale noi slabe, seriale vechi care au devenit slabe, actori care nu se potrivesc în rol, personaje preferate ucise sau scoase din serial, finaluri ratate și chiar seriale mai vechi pe care abia acum le-ați văzut și v-au dezamăgit. Orice nu v-a plăcut, aici e locul, în jurul stâlpului metalic!

Pentru cine a uitat sau nu a citit articolele de pe TvBlog dedicate sărbătorii, Festivus este opusul Crăciunului, e sărbătoarea inventată de Frank Costanza, tatăl lui George din Seinfeld. El şi-a dorit o sărbătoare pentru toţi cei care sunt obosiţi de Crãciun şi de festivul impus de acesta. Aşa că de Festivus, care se sărbătoreşte cum bine aţi ghicit pe 23 decembrie, oamenii împodobesc un stâlp de metal, nu îşi fac cadouri, iar în ritualul numit Airing of Grievances îşi reproşează unul altuia (şi lumii întregi) toate dezamăgirile din timpul anului.

Raisa

Nevizionând prea multe titluri anul acesta pentru a avea de unde alege și de bine, și de rău, rămân în zona nemulțumirilor din spatele camerelor de filmare și a momentului premergăto Action!, a deciziilor și strategiilor comunicate de-a lungul anului, pe unele încă încercând a le înțelege. Aceleași mentalități, aceeași cantitate de titluri care crește de la lună la lună și pe care le uităm de îndată ce închidem știrea, iar despre anulări… ei bine tot en-gros pentru că doar așa se eliberează portofoliul. Se pare că o reînnoire oficială nu prea mai contează, oricând putând fi reîntoarsă comanda iar titlul anulat – avem modelul recent al HBO Max cu Minx. Cuvintele cheie diversitate și inclusivitate continuă să dicteze deciziile șefilor care nici acum nu par a înțelege exact cum trebuie arate ele la nivel calitativ alegând mai degrabă varianta ușoară și anume un checklist pe care trebuie să îl urmăm ca să trecem testele de audiență, imaginea de awoke vândută publicului rămânând doar un miraj. Alții au revenit la excesul de violență și nuditate aferent libertății de regulile CNA-ului lor, considerând că belșugul actelor sexuale simulate și sângele ân cantități industriale sunt suficiente.

Prin urmare nominalizez și anul acesta lipsa de creativitate materializată în remake-uri, reboot-uri și alte forme de reinterpretări ori reuniuni mature, adulte și care sunt cu totul altceva … acel altceva fiind de multe ori un mare fâs care a primit undă verde doar prin prisma numelui atașat; supraîncărcarea platformelor de streaming – pe vremuri locul unei colecții de titluri licențiate și originale, acum nu mai poți ține pasul cu ele la câte apar și la câte par a se reinventa din mers. Pentru cea de-a treia mențiune binge vs. vizionare săptămânală? Sincer, în ultima vreme am ajuns să apreciez vizionarea săptămânală, a posibilității de a discuta cu ceilalți fiecare aspect al episodului nou, a face fel și fel de teorii, a aștepta cu sufletul la gură a vedea ce urmează să se întâmple și a te umple de frustrare atunci când se termină episodul. Da, poate un disconfort însă binge-ul nu pare a oferi aceeași senzație, mai ales când ceilalți nu țin pasul cu tine și trebuie să vorbești spoiler free.  

 Bogdan/ Bgdi

The Handmaid’s Tale – se mai termină vreodată serialul ăsta? Nu doar că s-a îndepărtat demult de materialul-sursă, dar povestea a devenit atât de neverosimilă și forțată din toate direcțiile și perspectivele posibile, încât a ajuns cu mult sub primul sezon (și, cu indulgență, al doilea), este chiar cu totul și cu totul alt serial. Moss își face treaba în continuare absolut exemplar, fiind actrița preferată a Hollywood-ului atunci când vine vorba de personaje feminine chinuite, fiind singurul motiv pentru care mai urmăresc serialul.

The Lord of the Rings: The Rings of Power – trebuie să recunosc, nu sunt tocmai un specialist în Tolkien sau universul LOTR, însă știu că am devorat cele trei filme, plus Hobbitul, acum niște ani… problema la Rings of Power este că nici nu aș putea să spun care este problema – efectele speciale sunt extraordinare, personajele sunt interesante și evoluează firesc, povestea este decentă pentru un serial de o asemenea anvergură – însă știu sigur că ceva i-a lipsit. Ceva m-a determinat să nu savurez așa cum mă așteptam cele opt episoade, iar spre final, povestea a început să scârțâie. I-a lipsit farmecul, un suflu care să se apropie de lumea lui Tolkien. Din păcate, a fost sub așteptările mele.

She-Hulk – îmi doream ca acest serial să fie mai mult decât o comedie-superhero-dramă-absurdă (nici nu știu să spun care este ordinea). Mi se pare că potențialul Tatianei Maslany nu a fost exploatat pe cât ar trebui să fie, fiind încă o miniserie Marvel & Disney+ de bifat. Nu mai zic de CGI…

2023 tu ce ne oferi? 🤔