Care e secretul tău cel mai rușinos și ce-ai fi dispus să faci ca să nu iasă la iveală?

Luther s-a diferențiat întotdeauna de alte drame polițiste prin ilustrarea capacității nemărginite a oamenilor de a concepe și de a pune în practică atrocități sinistre. Fiecare villain apărut de-a lungul celor cinci sezoane a fost deconspirat relativ repede și serialul a insistat mai mult pe eforturile unui detectiv chinuit de propriii săi demoni de a înțelege mecanismele care provoacă astfel de grozăvii.

Dacă n-ai văzut încă filmul, spoiler alert!

The Fallen Sun părea că va urma aceeași rețetă, cu David Robey (Andy Serkis) prezentat drept psihopatul care manipulează, șantajează și ucide aleatoriu dintr-o plăcere bolnavă. Doar că filmul, gândit să încheie în mod spectaculos serialul lui Neil Cross, trece la următorul nivel. Și nu mă refer doar la numărul victimelor sau la cinismul metodelor folosite. Se dezvăluie un mod de operare adaptat perfect vremurilor în care trăim, în care linia de demarcație dintre viața reală și cea virtuală e tot mai estompată, iar internetul e unealta ideală prin care entități ostile pot profita de indiscreții și vulnerabilități. Iese treptat la lumină un personaj negativ colectiv, căci la fel de compromiși moral ca Robey sunt zecile de hackeri însărcinați cu identificarea victimelor, dar și cei care plătesc ca să urmărească online tortură și crime, doar pentru a-și satisface cele mai monstruoase fantezii.

Cât despre John Luther, deși l-am văzut deja încătușat la finalul ultimului sezon, se sugerează că David Robey a avut un rol în încarcerarea lui, aspect menit probabil să dea o notă personală antagonismului dintre cei doi. Nu se știe cât a stat închis, însă putem presupune că au trecut câțiva ani, având în vedere că Martin Schenk s-a pensionat între timp, iar Odette Raine (Cynthia Erivo), înlocuitoarea lui, îl cunoaște pe John doar după reputație. Fac o paranteză, am remarcat-o prima dată pe Cynthia Erivo în miniseria The Outsider de pe HBO Max, ți-o recomand.

Pentru a opri valul de crime care e doar teaserul pentru o operațiune de monetizare a grotescului, John se vede nevoit să încalce din nou legea. E singura cale prin care detectivul căzut în dizgrație își mai poate potoli setea de justiție, deși e conștient că statutul de fugar îi va îngreuna misiunea. Cu un caz bazat pe criminalitate cibernetică, într-o lume în care orice dispozitiv inteligent reprezintă un risc, John recurge la metodele clasice de investigație: identificarea martorilor, deducție logică și creionarea unui profil psihologic al celui pe care-l urmărește. E conștient, ca și în alte dăți, că oameni nevinovați pot avea de suferit în acest proces, însă scopul final are întotdeauna întâietate.

În cazul lui David Robey, scopul e atins prin specularea propriilor slăbiciuni și secrete ale acestuia. Discursul lui Robey despre suprimarea oricăror convenții sociale și perspectiva lui distorsionată despre dreptul de viață și de moarte asupra altora nu mai înseamnă nimic atunci când operațiunea sa anonimă e demascată. Sursa puterii sale se risipește instantaneu, iar sfârșitul, care îl găsește alături de victimele sale, deși nu e cel mai spectaculos,  completează ideea de poetic justice.

E The Fallen Sun finalul meritat pentru Luther? Urmărindu-l, am avut senzația că Netflix a încercat să împuște doi iepuri dintr-un foc: să-i mulțumească pe fanii serialului și să-i atragă pe cei care nu l-au urmărit încă. Scenele din închisoare, cele filmate în Piccadilly Circus sau în Islanda n-ar fi fost posibile fără forța financiară a platformei de streaming și au avut rolul de a conferi peliculei un aer de blockbuster. Pentru mine, sunt ca un tratament naturist: nici nu ajută, nici nu strică. Asta, pentru că Neil Cross a știut să păstreze intacte elementele conceptuale din serial, a insistat aproape obsesiv cu atmosfera mohorâtă și a punctat când trebuia pentru fani cu detalii din trecut. Mă refer aici la versiunea lui Ghostpoet a piesei „Paradise Circus” de pe genericul de final, la cadrul insistent pe inconfundabilul trenci gri din portbagaj, semn că John rămâne cel pe care-l știam, la menționarea cazului Cameron Pell, criminalul cu mască din sezonul doi, dar și a lui Zoe. A lipsit orice referință la Alice, dar asta e, nu le putem avea pe toate!

Din păcate, cele două ore n-au fost suficiente pentru detalierea unor situații și pentru conturarea mai clară a personajelor, iar acest lucru a știrbit puțin rezultatul final. Dar jos pălăria pentru scena în care barmanul îi oferă lui John un martini, iar acesta îl refuză. Mi s-a părut inutilă la acel moment, însă totul a căpătat sens la final, odată cu apariția necunoscuților la patru ace, veniți în limuzine negre, ca „șeful” să-i ofere un job. Ce meserie i s-ar potrivi unui fost detectiv care oficial ar trebui să se întoarcă la închisoare, dar a cărui muncă e apreciată de o agenție care preferă discreția? După ani de zile de speculații privind noul James Bond și infirmări din partea lui Idris Elba, se pare că va trebui să ne mulțumim cu… Luther. John Luther.

Dan Pascaliu