De obicei, când Addison Montgomery binecuvântează Seattle cu prezența ei, fanii Grey’s Anatomy sunt fascinați de capacitatea acestei femei remarcabile de a practica medicina într-o rochie neagră pe tocuri. Însă, de data aceasta, Addison ajunge la Grey Sloan dezordonată și epuizată, cu un coc mai puțin glamourous în vârful capului. Veștile cu care vine aceasta „din teren” nu sunt prea grozave: primind undă verde de la Bailey să folosească sala mobilă de operații a spitalului, Addison a pornit într-o călătorie prin țară, cu scopul de a educa medicii ginecologi în contextul tensiunilor cauzate de mișcările anti-avort de peste ocean. Numai că acolo unde este și Addison, vin și protestele și presa, iar această campanie a sa a atras multă publicitate – însă cea mai vocală este cea negativă. Evident, protestele s-au mutat în fața clinicii Elena Bailey a spitalului, iar situația escaladează rapid, culminând în primă fază cu o cărămidă aruncată în interiorul clinicii, care îl lovește pe Kwan, fără urmări prea grave însă.

Curând, în jurul lui Addison se strânge o armată de oameni, care o adoră pe Addison pentru curajul și devotamentul ei. Însă vorbim despre același om pe care îl găsim ghemuit într-un dulap, plângând în brațele lui Bailey pentru că se teme pentru viața ei în fiecare zi. Viața ei personală nu mai există, iar clinica mobilă a fost vandalizată, soțul și fiul ei au fost nevoiți să se mute în casa surorii sale. Addison este totuși genul de persoană care se îndoaie, dar nu se rupe, astfel că după ce „se scutură de praf”, se ridică și continuă lupta.

Fiindcă o criză de acest tip este momentul perfect pentru o naștere, revenim în clinica (închisă pentru siguranța medicilor și pacienților) Elena Bailey: o femeie foarte însărcinată s-a alăturat celei mai bune prietene a ei pentru a face un avort, dar primei i se rupe apa și toate planurile pentru momentul cu pricina s-au dus pe apa sâmbetei. Șapte medici o asistă pe femeie, cu Bailey asigurând soundtrack-ul întregului moment. În același timp, Teddy trebuie să facă față efectului de undă al crizei de la clinică. Deoarece protestatarii nu permit pacienților să intre în clinică, toți pacienții clinicii au fost preluați de spital, iar Teddy lucrează cu Schmidt, Link și Richard pentru a crea un sistem care să-i ajute pe toți cei care au nevoie, folosind unitatea de primire urgențe a spitalului.

În cele din urmă, după ce se liniștesc apele în exteriorul spitalului, medicii ies din clădire și, în timp ce Addison conduce o femeie (însărcinată la rândul ei) care a venit special în Seattle să lucreze cu somitatea Montgomery, acestea sunt acroșate de o mașină care trece în viteză, lovind-o frontal pe femeie și lateral pe Addie – cele două supraviețuiesc incidentului, însă nu fără urmări. Addison are umărul dislocat, însă nu are timp să aibă umărul dislocat – deîndată ce Link i-l pune la loc, își pune halatul și se duce glonț la femeia cu care traversa strada – Tia, preluată de Bailey, Carina, Owen, Richard și Jo, în timp ce Addison îi face o cezariană de urgență. Și este doar începutul.

Într-o scenă continuă, filmată dintr-o singură dublă, vedem cum camera se deplasează prin haosul generalizat de la urgențe, în condițiile în care spitalul este pus sub lockdown, iar starea generală este una de alertă maximă. Aș fi zis că întreg episodul cu numărul 12 este filmat astfel, dar a fost doar momentul înainte de title card, însă haosul a continuat pe tot parcursul episodului.

Addison și Griffith salvează nou-născutul de trei ori, Simone fiind absolut terorizată de procedura de reanimare a unui copil născut înainte de termen. După îndelungi lupte, atât Tia, cât și Connor supraviețuiesc întregului haos. Dar lupta continuă – Bailey îi promite lui Teddy că va redeschide clinica dis-de-dimineață, iar Addison pornește din nou la drum – cu mâna legată de gât, dar mai curajoasă ca niciodată.

Winston și Maggie nu sunt deloc într-un stadiu prea bun al relației lor, iar faptul că în presă i se oferă credit doar lui Maggie pentru transplantul de inimă pe care cei doi l-au realizat ca parteneri egali nu ajută. Dialogul dintre cei doi ajunge la stadiul de imposibilitate, afundându-se și mai mult în muncă, nu înainte ca Winston să îi reproșeze soției sale că nu îl respectă – într-un fel, are dreptate, nu?

-B