După episodul centrat pe Jo de săptămâna precedentă, povestea destul de încâlcită a acesteia continuă, spre disperarea lui Alex care nu poate obține decât și mai multă tăcere din partea ei. Revenim și în spital, unde medicii sunt puși pe fapte mari: de la găsit donatori pentru transplanturi de perete abdominal, penis și scrot, la găsit grupa de sânge AB cu Rh nul – nici pozitiv, nici negativ.

Jackson și Meredith oferă cadou mamei Fox un transplant care i-a adus lui Mer premiul mult râvnit de întreaga profesie chirurgicală: un veteran urmează să primească un perete abdominal, un penis și un scrot. Acesta este prieten cu o altă veterană, care a mai adus cu ea drame în trecutul istoric al serialului: Megan Hunt, sora lui Owen. Aceasta se arată foarte încântată de faptul că s-a întors în Seattle, în completă antiteză cu fratele ei. Entuziasmul acesteia crește când află că Teddy este din nou parte a staff-ului Grey Sloan Memorial, însă piere proporțional odată cu aflarea veștilor privind situația în care a intrat Owen. Apariția lui Megan – pe care nu am suportat-o de-a lungul timpului și care nu mi-a transmis mare lucru ca personaj – se dovedește a fi de bun augur: la ora actuală, este singura care poate să îi bage mințile în cap și pare că are de gând să o facă, încercând să îi deschidă ochii și să îl facă să privească imaginea mare, de ansamblu, căci Hunt nu conștientizează cât de dificile sunt situațiile în care a intrat. Și îi adresează întrebările pe care ni le puneam cu toții: de ce a plecat din Germania și nu a luptat pentru Teddy? Cum a putut să se întoarcă la Amelia și să adopte un copil – chiar doi – ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat? Mai mult, îl pune pe acesta față în față cu un element definitoriu pentru Owen: nevoia lui de a repara tot și pe toată lumea.

Operația revoluționară intră în stand-by în momentul în care medicii realizează că primitorul transplantului – Caleb – nu are un sistem de sprijin emoțional, fără de care o astfel de intervenție nu se poate realiza. Cum Owen nu își poate rezolva propriile probleme, însă cu alții nu întâmpină astfel de dificultăți și reușește să stabilizeze din punct de vedere emoțional întreaga situație. Operația are loc sub mâinile lui Catherine, Jackson, Catherine și Megan, Mer retrăgânu-se de data aceasta de la o astfel de intervenție, căci „nu e nevoie să ajungi pe Lună de două ori”.

În timp ce urologia este revoluționată în sala de operații, Alex și Maggie caută literalmente acul în carul cu fân. În Grey Sloan ajunge un copil cu tumoră pe glanda timus, însă dificultatea intervenției crește gradual: în primul rând, copilul este autisitic și nu suportă atingerea fizică; mai apoi, dat fiind faptul că Gus este anemic, are nevoie de transfuzii de sânge, însă grupa lui este una extrem de rară. Am auzit cu toții de Rh negativ sau pozitiv, dar niciodată de Rh nul – sânge care nu are niciunul din cei 61 de antigeni din sistemul Rh. Așa-zisul sânge de aur nu se găsește decât la 0,000006% din populația lumii – adică aproximativ 50 de persoane. Gus este una dintre aceste persoane și nu poate primi sânge decât de la cei cu aceeași grupă și același Rh. Cum lui Alex nu îi lipsește ambiția, raritatea cazului nu îl face decât să se încăpățâneze să își salveze pacientul și să facă tot posibilul pentru acesta.

Situația lui Jo se înrăutățește – sau cel puțin așa spune Link, care a cunoscut-o pe prietena lui în momente dificile, însă niciodată așa. Nici Link, nici Alex, nici alcoolul și nici rememorarea trecului nu o pot scoate din carapace pe Jo, ceea ce stârnește îngrijorarea celor care îi sunt apropiați. Insistența de care dau dovadă aceștia vine oarecum în contradicție cu cele relatate în episodul precedent: e nevoie de timp pentru astfel de mărturisiri, pentru o astfel de deschidere emoțională. Când vine vorba de un abuz, numai victima poate decide când este pregătită să vorbească.

Ca și Owen, Jo și toți ceilalți din spital trebuie să se repare pe ei înșiși înainte de a acționa în cunoștință de cauză. Iar luptele astea se duc de unul singur.

-B